Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitolul 15

Cronos:

Cand micutul zeu dispare de langa mine,ma sprijin cu spatele de un trunchi al unui copac si ridic ochii spre cer.
Surad amar.
"Pe toti zeii...cat m-am înșelat..."
Clatin incet din cap cand imi amintesc ziua in care am omorat-o pe Rhea si pufnesc.
-Nemernicule...marai din tot sufletul,dar degeaba o fac,cerul nu imi mai vorbește de milenii.
Ridic mana dreapta si pocnesc din degete. Ajung in infern,iar Hades ridica surprins din sprancene cand ma vede.
-Cronos...ce faci aici?
-Am venit sa ii fac o vizita preaiubitului meu tata,raspund nervos.
-Ce rahat? Da voi chiar ati luat-o razna??
-Hades...ii spun numele pe un ton ce imi trădează grav starea de nervozitate. Lasa-ma sa trec în grădinile Elizee. Trebuie sa vorbesc cu Uranus.
-Pe toti zeii,Cronos! Da ce sunt eu aici? Dam tot echilibrul peste cap!
-Sa se ducă naibii echilibru,Hades! Suntem in război!!!urlu la el ca scos din minti. Nu-mi spune ca nu ai simțit prezenta zeului in Tartar,ii cer si ofteaza puternic.
-L-am simțit,dar tot nu vad legatura cu Uranus.
-M-a mințit,raspund scurt. Acum...ridica barierele si lasa-ma sa trec.
Inchide ochii pentru o secunda,în timp ce bomboane cateva injiraturi in barba,apoi cand ii deschide imi face semn sa ies din castel.
-Nu sta mult,imi cere si încuviintez din cap. Trebuie sa plătești un preț Cronos,continua si imi fixez privirea pe el.
-Ce vrei?
-In primul rand sa știu cu ce te-a mințit.
-Asta nu-i prețul ce trebuie sa-l plătesc,pufnesc si ranjeste perfid.
-Nu. Dar in funcție de răspuns,am sa-ti spun prețul,Cronos.
-Uranus,raspund oftandu-i numele. S-a jucat cu mintea mea. Si Geea la fel. Zeul ce trebuia sa se nasca acum câteva milenii,era tot Sirius.
Ma priveste concentrat,dar nu isi linge buzele. Știe ca nu mint. Nu as avea nici un motiv sa o fac.
-E prima data în viata mea de nemuritor cand nu știu ce rahat sa-ti spun,mi-o trântește si bufnesc in ras,dar e unul sec.
-Crede-ma,Hades. Nici eu nu știu ce sa spun. Acum zi-mi prețul. Fiecare clipa e mortala si trebuie sa aflu mai repede ce s-a întâmplat de fapt si de drept pana nu vine zeul peste noi.
Trece pe lângă mine fără sa scoată un cuvânt si il urmez. Ajungem la malul raului Styx si isi baga o mana in apa. O desparte si imi face semn sa înaintez pe cărarea ce a format-o in rau. Vad umbrele cum se baga pe sub pielea lui si ii arunc o privire rece,iar băiatul meu ridica dintr-o sprânceană neimpresionat.
-Nu trebuia sa plătești tu prețul,Hades!marai si rade intunecat.
-E vorba de sora mea,cred ca am un motiv destul de bun ca sa-l plătesc. Tu nu crezi? Acum misca-te mai repede,Cronos si fa ce rahat ai de făcut.
Las încă un oftat sa imi părăsească buzele si grăbesc pasul spre malul celalalt. Nu ii mai raspund lui Hades la intrebare pentru ca oricum nu are rost. Stiu ca,Hades dintre toți copii mei e cel care ar renunta la el pentru familia noastră. Judeca diferit de restul copiilor mei,de asta e el la conducere Infernului.
Când pasesc pe celalalt mal,apa în spatele meu revine la normal. Cărarea dispare si imi mut privirea pe Hades.
-Nu sta mult Cronos!imi cere din nou si aprob cu o mișcare a capului.
Ma intorc spre zidul uriaș de umbre si le vad cum imi fac loc sa trec prin ele.
"Asta-i bună! Dupa ce l-am omorat pe Uranus,acum vin sa ii cer ajutorul..."
Trec dincolo de zid si câmpurile înflorite apar în fata mea. Dulceata se simte în aerul caldut de primăvară,iar o adiere usoara de vânt imi mangaie incet fata cand incep sa înaintez printre arborii de tamaie.
Cativa semizei de opresc din întrecerile lor atletice cand ma vad si ochii lor se fac cat cepele.
"Imi vine sa bufnesc in ras cand le vad fetele oripilate. Cu siguranță se gândesc ca am venit sa distrug câmpiile."
-Uranus,unde e?intreb pe un ton neutru si unul dintre ei imi indica cu degetul spre vârful muntelui ce se vede în zare.
Trec pe langa ei fără sa mai spun ceva si imi vad mai departe de drum privind tinta spre munte.
-Cronos?
Intorc capul cand aud vocea lui Phoebe si o vad pe sora mea cum vine in pasi de dans spre mine si poarta pe buze un zâmbet uriaș.
Îmi cercetează chipul cu privirea si deodata devine serioasa.
-A venit timpul???intreaba soptit.
-Timpul?
Ma prinde strans de brat cand ajunge langa mine si ma uit contrariat la ea.
-Uranus a spus ca la un moment dat ai sa vii aici.
"Pe toti zeii!! Am avut dreptate. Chiar m-a mințit."
-Sunt aici...el unde e?intreb fara ca vocea sa-mi trădeze amalgamul de sentimente ce se stârnește inauntrul meu.
-Chiar aici,raspunde o voce prea cunoscuta mine undeva în spatele meu.
Ma desprind de Phoebe si ma intorc spre vocea ce ii aparține lui Uranus.
- Ce faci fiule?intreaba cu un rânjind atotștiutor pe buze.
-Am venit sa vad cum iti petreci eternitatea in paradis,pufnesc. Stii prea bine de ce sunt aici,asa ca,da-i drumul. Spune ce ai de spun pentru ca nu am timp de pierdut.
Tatăl meu,un bărbat la fel de mare ca mine si cu aceeași culoare la păr ca a mea,se aseaza la umbra unui arbore si imi face semn sa ma alătur lui.
-A ajuns titanul absolut al timpului sa spună ca nu are destul timp. Ironia sortii,nu?chicoteste si ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap.
-Imi spui ce rahat s-a întâmplat atunci de fapt?intreb si ma asez pe iarba langa el.
-A venit timpul Cronos,rasuna vocea lui in capul meu. Dar trebuie sa te uiți prin amintirile mele ca sa înțelegi.
Isi intoarce privirea albastra precum cerul senin spre mine si ii prind capul in maini.
-Ai vreo arma absoluta pe aici? Cat timp sunt prins în mintea ta sa ma înjunghie careva pe la spate?intreb pe un ton răutăcios si imi trântește o privire dojenitoare.
-Daca te voiam mort,o făceam de mult timp Cronos,mi-o trântește supărat. Daca ești un absolut nu înseamnă ca ești invincibil.
-Am văzut,marai. Ati creat o arma împotriva mea,i-o intorc sec si se uita ciudat la mine.
-Doar uita-te o data prin amintiri,Cronos...ofteza lung. Si stai liniștit,nu te omoară nimeni.
Privesc adanc in ochii lui fara sa-i mai zic ceva si incep sa-i scotocesc prin minte. Imaginile se derulează cu o viteza fulger prin fata ochilor mei si ma opresc cand ajung la ziua în care l-am omorât. Mai derulez cateva ușor in spate si ma cutremur cand vad cum creaza impreuna cu Geea,arma absoluta. Merg mai in spate si ii vad pe amandoi cum se cearta. Accesez amintirea si intru in mintea lui. Simt cum sunt transportat în timp,iar ziua pe care am accesat-o incepe sa se deruleze prin fata ochilor mei de zici ca sunt la film și am bilete in primul rand.
Oftez si sincer sa fiu,ma aștept la ce e mai rau. Nu știu ce au pus astea doi la cale,dar știu ca o sa ma dea complet peste cap. Ca nimic din ce mi-au spus nu a fost adevărat si ca amandoi s-au jucat cu mintea mea.
"Daca atunci nu am regretat ce am facut,cu siguranta am sa o fac dupa ce aflu ce ma interesează. Nu știu de ce,dar am impresia ca asta e de fapt lovitura de gratie a lui Uranus si a Geei pentru mine si nu cea de care imi povestea Ocenus cu cateva milenii in urma."

*****