Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitolul 23

Sirius:

Stomacul mi se face ghem cand ma uit printre lacrimi la,Chaos. Imi duc o mana la piept ca sa-mi potolesc bataile haotice ale inimii,dar degeaba. Bubuie ca nebuna in pieptul meu si lacrimile incep sa-mi curga mai tare pe obraji.
-Nu mai plânge psychi mou,imi cere pe un ton bland si imi prinde obrajii în palme,dupa imi șterge incet lacrimile.
Buzele i se ridica intr-o jumatate de zambet,apoi si le lipeste de fruntea mea. Suspin cand ma lipeste din nou de el,iar caldura familiara a trupului sau ma face sa izbucnesc si mai tare in plâns.
Isi trece un brat in jurul taliei mele,iar cealaltă mana si-o baga în parul meu. Ma strange cu putere si ma agat de gatul lui cand genunchii incep sa-mi cedeze.
Tot ce simt ma copleșeste.
„Nu pot sa cred ca eram pe cale sa ma culc cu Telos. Nu pot sa cred ca am fost atat de proasta încât sa cad în capcana lui. Cum naiba sa imi doresc altceva? Cat de proasta sa fiu? Indiferent cât de nesuferit e Chaos Chronis si indiferent cât de urat s-a comportat cu mine,nimeni nu i-ar putea lua locul vreodată. Oricum sunt sigura ca atunci cand s-a comportat ca un ticalos era sub influenta zeului. Si eu i-am simțit prezenta in mine de cateva ori cand eram in casa Chronis si imi lua cateva minute ca sa-mi revin si sa ma pot împotrivi lui.”
-Chaos...soptesc printre suspine.
Ridic capul,iar privirile ni se întâlnesc.
-Imi pare rău pentru tot...eu...
-Shh...imi cere si ma opresc imediat. Suntem bine,psychi mou. Ma bucur ca ești acasă...Pe toti zeii...habar nu ai cate griji mi-am făcut. Sa nu mai faci asta niciodată! Înțelegi?intreaba cu durere în glas in timp ce ma mangaie usor pe obraji.
Ochii lui chihlimbarii ard,dar o fac de tristețe,iar eu nu sunt în stare sa zic nimic,doar il privesc si încuviintez din cap.
-M-ai speriat atat de tare. Sa știu ca ești undeva afara fara sa te simt...pe toti zeii!! Niciodata...da absolut niciodata sa nu mai faci asa ceva,psychi mou!
Un hohot de plans imi iese din adancul pieptului cand vad durerea cum ii traversează chipul,apoi imi bag nasul în scobitura gatului lui si ma lipeste atat de tare de el ca abia mai pot sa respir.
-Iarta-ma psych mou...
-Pentru ce?intreb suspinând.
-Pentru ca din cauza mea ai ajuns în mâinile lui.
-Chaos...nu aveai de unde sa știi.
-Nu...dar nici nu mi-am dat seama ca sunt controlat. Cronos spune ca...se opreste si lasa pentru cateva secunde cuvintele suspendate in aer,apoi inspira adanc si continua. Ca zeul te poate influenta doar dacă îți dorești anumite lucruri. Eu mi-am dorit sa te scot din Olimp,dar ca sa fim împreună...se pare ca el a preluat comanda si m-a făcut sa ma comport ca un ticalos,doar ca sa te arunc in bratele lui. E vina mea...doar a mea,psychi mou si imi pare atat de rau.
-Poate ca asa trebuia sa se întâmple,Chaos.
-Nu stiu ce sa spun psychi mou...dar datoria mea e sa te protejez si sa te iubesc...nu sa...
-Gata!ridic tonul și ma desprind putin de el cat sa-i întâlnesc din nou privirea. Nu mai contează. Suntem bine amandoi,iar acum trebuie sa vedem cum facem ca sa il omor pe nemernic,spun pe un ton ferm. Ticalosul ala m-a făcut sa imi pierd controlul,Chaos! In clipa asta imi e rușine pentru ce am facut,dar jur ca am sa ii smulg inima din piept!scrasnesc din dinti. Ma urăsc pentru ca a avut o putere atat de mare asupra mea,înțelegi? Si il urăsc pe nemernic!
Imi șterge lacrimile de pe obraji in timp ce eu rostesc cuvintele cu ura și in tot timpul asta încuviinteaza din cap.
-O sa il distrugem,ma asigura cu o sclipire nebuna in privire.
Ii privesc ochii de care mi-a fost atat de dor de parca nu i-am mai văzut de ani de zile și incep sa incuviintez la rândul meu frenetic din cap.
-Da,asta o sa facem,spun si valuri de furie incep sa-mi strabata trupul.
„Il vreau mort pe Zeu. Pana nu reusesc sa fac lucrul asta nu o sa am pace. Vreau sa-l stiu dispărut.”
-Hai sa mergem,spune si imediat ma ridica in brate.
-Stii ca pot sa merg și singura,nu?
-Da...cum e agori mou?schimba subiectul in timp ce isi îndreaptă pasii spre dom.
-Bine...noroc cu el ca am scăpat din haos,raspund in timp ce imi privesc familia de pe pământ cu se uita la mine cu speranța in ochi.
„Toti stiu ca eu sunt cea care pot sa ii pun capat zeului si am sa o fac. Nu vreau sa dispară nici unul dintre ei. Prefer sa dispar eu in locul lor.”
Intorc capul si imi vad cealalta familie cum ne așteaptă pe treptele domului. Chaos trece pe lângă ei si ma lasa jos din brate cand ajungem inauntru. Prima ce se repede spre mine e mama.
-Sirius,sopteste si ma strange cu putere la piept. Esti bine,scumpo?
-Sunt bine,mama,o asigur in timp ce imi fixez privirea in ochii tatei. Cum facem?il intreb si ma desprind incet de mama dupa ce o pup pe un obraz.
Fruntea titanului se încrețeste usor cand ma aude,apoi ofteaza. Vine langa mine si ma imbratiseaza.
-As vrea sa nu faci nimic,Sirius. Daca as putea as face totul in locul tău,dar...
-Asta e destinul meu...m-am prins tata,raspund deja împăcată cu ideea ca exista riscul sa mor.
-Din păcate profetia atarna greu pe umerii tai,micuta mea zeita,spune si ma strange mai tare la pieptul lui.
-Am sa o fac tata. Am sa fac orice.
-Ei...nu chiar orice!se rasteste Chaos cand ma aude.
Chicotesc fara veselie cand il vad cum se aprinde mai rau ca o torta.
„Chestia e ca eu chiar trebuie sa fac orice,altfel ne ducem naibii toti.”
-Nu orice la dracu!maraie si ma trage din bratele tatei.
-Chaos...soptesc si clatina din cap.
-Nu! Avem un copil ce trebuie sa se nasca!
„Asa este...dar trebuie sa fac orice ca să ii scap de Telos. Daca trebuie sa plătesc cu prețul vieții,pentru ca ei sa trăiască,am sa o fac. Exact asa cum a facut-o si mama. Sacrificiul suprem in situația de fata chiar intra in discuție. Decât sa trăiesc eu fara ei si lumea sa devina un haos,prefer sa mor ca sa ii scape cu viata.”
-Promite-mi ca nu ai sa faci chiar orice. Mai bine murim cu toții,decât sa trăiesc fără tine,imi cere pe un ton putin disperat.
-Am sa fiu bine,Chaos.
-Promite-mi!
„La naiba!!! Nu am cum sa promit asa ceva!!!”
-Sirius!ridica tonul cand vede ca nu am de gând sa ii raspund. Promite-mi!
Oftez zgomotos,apoi încuviintez din cap.
-Cuvinte! Vreau cuvinte,psychi mou!maraie ca un turbat.
-Bine!!!tip si da mulțumit din cap.
Ne îmbrățișam cu putere si vad cu coada ochiului privirea roșie a lui pappoús cu arde salbatic.
-Trebuie sa ma ajuți,pappoús.
-Ce trebuie sa fac?
Ma desprind de Chaos si in timp ce toti incep sa caute cea mai buna soluție ca sa il prindem pe zeu,ochii mei nu se desprind de a lui pappoús.
-Trebuie sa intri dupa mine in haos cand am sa il bag pe zeu in lumea lui. Vreau sa extragi puterea din portal ca nimeni sa nu mai poată intra după noi. Bine?
-Prea bine.
-Am sa încerc cat de repede pot sa il omor,dar te avertizez ca puterea din lumea lui o sa te îngenuncheze,pappoús.
-Ma descurc,Sirius.
-Mersi. L-as ruga pe tata sa o faca,dar dacă e sa mor,tu cu siguranță ai sa supraviețuiești. Esti zeul vieții și al morții,nu?
-Sunt si nu ai sa mori,Sirius.Nu am sa permit una ca asta!
Zambesc cand ii aud tonul serios cum bubuie in capul meu.
-Sirius,trebuie sa dormi putin,ma prinde Chaos de mana si ma scutura putin ca sa imi atragă atenția asupra lui.
Imi mut privirea de pe pappoús si incerc ca fata sa nu-mi trădeze nici o emoție cand ma uit în ochii lui Chaos. Cu siguranță si-ar iesi din minti daca ar știi ce vreau sa fac. Ma concentrez ca toate zidurile mele sa fie ridicate si sa nu simta nimic micutul zeu. Oricum in clipa de fata nimeni nu se concentrează pe nimeni. Toti sunt disperati sa găsească o soluție cu privire la Zeu,dar vorba aia. Mai bine sa fiu precauta. Stiu ca,Chaos poate sa ma citească ca pe o carte deschisa și nu vreau afle ca urmează sa-l fac complice pe pappoús la nebunia mea.
-Sunt bine. Vreau sa ii punem capat zeului cat mai repede,il asigur in timp ce il mangai usor pe mana.
-Nu! Ai nevoie de odihna și de mâncare. Vedem mâine ce si cum facem,zice supărat si ma cearta putin din priviri.
Intind capul si il sarut scurt pe buze.
-Esti un ticalos,zic si chicoteste ca un drac.
-Pentru ca te vreau bine?
-Pentru ca te impui prea brutal...raspund si zambeste in coltul gurii.
-Pregateste-te psychi mou. Dupa ce zeul dispare,tu nu ai sa mai misti un deget si te avertizez de pe acum. Nu vreau sa iti aud gura. Nici prin cap sa nu-ți treacă sa comentezi ceva. Ai înțeles?
Surad amuzata si o sclipire jucăușă ii apare in ochi.
-Am înțeles,raspund si ma saruta lung pe frunte.
-Nu stiu ce rahat faceți in Olimp,dar miscati-va in Tartar. Acum!!!
Ma crispez cand aud vocea fratelui meu,Hades cum duduie in capul meu. Ma uit la ai mei si dupa fetele lor imi dau seama ca mesajul lui a ajuns la fiecare in parte.
-Zeul tocmai a ieșit din haos si are o mica surpriza pentru noi.
-Despre ce dracu vorbește?intreaba pappoús.
-Habar nu am,raspunde fratele meu Zeus.
-Hai sa aflam,continua Oceanus.
Tata pocneste din degete,iar pe noi apare câte o armura.
-Max...nu am incotro,dar trebuie sa luam și semizeii tai. Ceilalți pot raman in Olimp,dar de semizei avem nevoie,ii spune tata si pappoús incepe sa isi muste nervos buza de jos.
Se vede pe fata lui ca nu ii convine de loc situatia. Nu vrea sa isi implice copii in nebunia asta,dar nu avem incotro. Oricat si-ar dori nu poate sa lupte singur împotriva zeului. Avem nevoie de toata puterea de care dispune si judecând dupa vocea lui Hades cand a bubuit in capul nostru,ma face sa cred ca nici asta nu o sa fie suficienta.
„Pe toti zeii!!! Nu stiu ce naiba ne așteaptă in Tartar,dar pot sa jur ca nu e nimic de bine.”