Având în vedere că voi ați spus că v ar plăcea să continui carte in action, așa o să fac, plus că mi e și mie mai ușor așa, ok, gata cu vorbăreală, uitați vă capitolul :D.
George pov:
Sunt acasă, dar nu la mime, la ai mei, cu Clay, trebuie să le spunem de relația noastră și de nuntă eventual, dar cred că nu, vedem.
-Bun, Clay, ei sunt părinții mei, Jena și Oscar.
-Încântat de cunoștință! A spus Clay dând mâna cu ei.
-Și noi la fel. Spun ai mei.
-mamă, tată, el este Clay, logodnicul meu.
-Îmi cer scuze, ce este? Întreabă mama.
-Logodnicul meu, mamă.
-În cât timp e nunta? Întreabă mama mai că îmi dă una.
-Uh, două săptămâni.
-Și mai devreme nu puteai să spui? Nu mai bine ne spuneai după nuntă?
-Jena, faptul că a spus acum e de ajuns. Deci, Clay, cât ai, care e numele tău complet și unde lucrezi?
-Uh, am 23 de ani, numele meu complet este Clay Horiaz și sunt patron la o cafenea din centrul orașului.
-E valid, e bun, poți să l iei!
-Știu, tată, știu asta ce când ne am cunoscut.
-Când va ți cunoscut?
-Noiebrie, început de decembrie.
-Ok, UNDE va ți cunoscut?
- La mine-?
-LA TINE?!
-Da, la mine la bibliotecă.
-Ah....
-Mai aveți ceva de spus?
-Nu...
-Nu ați făcut nimic perioada asta, nu i așa?
-Explică făcut, te rog.
-BEBELUȘI MĂ, BEBELUȘI, NU AȚI FĂCUT BEBELUȘI NU?
-Poți rămâne însărcinat? Îmi șoptește Clay la ureche.
-Nu știu, încercăm acasă și vedem. Îi șpotesc înapoi.
-Deci?
-Nu, nu cred, nu prea mai sunt sigur pe nimic acum.
-Clay!
-Ce?
-Nu o să apară niciun copil, promit.
-Bine....
-Bun, deci, acum ce vreți să mâncați copii? Întreabă mama ridicându se de pe scaun.
-Oh, mulțumim, dar am mâncat acasă! A făcut Clay de dimineață o tartă de vișine.
-Gătești?
-Da- fac asta de mic.
-Pe bune?
-Da, locuiam la țară, iar cum eu nu aveam pe nimeni înafară de mătușa cu care locuiam, stăteam mai mereu ea.
-Și părinții tăi?
-Din câte știu de mătușa mea, mama a murit după nașterea mea, iar tata a părăsit o întaite să afle că e însărcinată..
-Oh..și mai vorbești cu ea?
-Da, stă în Los Angeles acum.
-Oh...deci ce vreți să mâncați?
-Mamă! Ți am zis că am mâncat acasă!
-Bine bine, tu poate că ești sătul, dar Clay poate că nu e! Deci Clay, TU ce ai vrea să mănânci?
-Nimic, chiar nu mi e foame!
-În regulă, rămâneți aici peste noapte?
-Vrei să rămânem aici peste noapte, George?
-Uh...sigur-
-Dar în camere separate!
-Oscar! Sunt efectiv logodiți, plus că nu mai are 16 ani să i porți de grijă.
-Uh, fie, dar o să stau cu ochii pe tine blondinule!
-Da, domnule Davidson.
-Bun băiat, dar voi acum unde stați? La tine sau Clay? Sau stsți separat?
-Nu, nu stăm separat, am vândut casasele și ne am luat o vilă mai pe la ieșire din oraș.
-Nu vreau să șriu ce se întâmplă noaptea acolo..
-Mai bine. Spun eu sarcastic.
-Poftim?
-Nimic, hai să ți arăt camera mea veche! Spun lunâdu l pe Vlay de mână și fugind.
-Aveți grijă ce faceți acolo!
-Da da!
În dormitor:
-Ce e?
-Nimic. Doar că am vrut să fim puțin singuri.
-Aha, auzi, credeam că ai plecat singur din Anglia, ai tăi de ce au venit?
-Avea 17 ani, nu puteam călători singur. Așa că ai mei au decis să ne mutăm aici, pentru singuranță. Anyways, din partea ta cine va fi la nuntă?
-Mătușa, tata, cealaltă mătu-
-Ce? Credeam că tatăl tău a-
-Da și în schimb a luat o pe sora cea mai mică a familiei, mama m ai avea 2 surori, mătușa care m a crescut, și mătușa pentru care tata a părăsit o pe mama.
-Oh...și aia are?
-Habar n am, 35? Păi mătușa Eliza are 39, mama ar fi trebuit să aive 44, iar tata, ăla are 46.
-Oh...îmi pare rău,nu am știut-
-Nu nimic, nu aveam nevoie de el oricum...plus că nici nu îi știu pe toți. Dar la tine?
-La mine? Mama, tata, sora mea mai mare Maria, cealaltă soră mai mare Susan, frate miu, Jeson, Maria și Jeson sunt gemeni, 3 măruși și un unchi din partea mamei, 1 unchi și o mătușă din partea tatei, bunicii din partea mamei, bunicii din partea tatei, soții și soții lei unchilor și mătușilor. Cei 13 veri ai mei, copiii Mariei, doi la număr cu soțul ei, fica lui Jeson, soția lui și idk. Mai sunt, dar nu îi șriu eu pe toți.
-...George? Câta neamu ai?
-Nici eu nu știu. Uh, dar, uh, tatăl tău, știe de tine?
-Nu știu, dacă nu știe află acum.
După două săptămâni:
George pov:
Mai sunt doar câteva ore până la nuntă, iar eu am 1001 de emoții, mi e tare frică că aș putea să fac ceva greșit sau să zic vreo prostie, nu sunt mulți invitați, vreo 470, cam așa dintre care doar rudele mele sunt vreo 50 și cu 30 de la Clay, doar atât cunosc, restul de 390, Dumnezeu cu mila cine or fi și ăia. Totul e gata invitații sunt la locurile lor, toți invitații...urmează ca tata să mă ducă la altar unde mă așteaptă Clay...și costumul ăsta nu e deloc confortabil, woop, vine tata. Urați mi succes!
