George pov:
Totul a decurs minunat, acum suntem la petrecerea de nuntă, toată lumea se distrează, iar Clay stă după mine ca un cățel, ceea ce e drăguț tho, tata și tatăl lui se distrează de minune, iar mamele noastră își arată poze de când eram noi mici, bine, în 1950 nu prea găseai aparate foto, dar găseai, cred că mama are vreo 100 de poze cu mine, atâta timp cât nu le arată și altcuiva I'm safe.
-Hei George?
-Da Clay, ce e?
-Arătai drăguț în costum de marinar la grădiniță. Spune și începe să râdă.
-Le ai văzut?!
-DAA! Erai așa frumușel!
-Mi ați distrus toată ziua.
-Hai nu te supăra...dar să știi că mi a dat și mie una!
-Cred că mă duc și mă spânzur.
-Aw. Spune și mă ia în brațe.
-Ok, dă mi drumul. Spun eu tot roșu.
-De ce?
-Pentru că au început ăștia să se uite la noi!
-Și? E nunta noastră, e logic să fim în centrul atenției.
-Nu mă mai căsătoresc niciodată.
-Aw, deci rămâi cu mine pentru totdeauna!!
-Nu, doar că îmi regret deciziile în viață.
-Ești așa drăgălași!!
-Te iubesc mult... Spun în șoaptă
-Ce ai zis?
-Am zis că te iubesc mult!
-Ce?? Spune mai tare! Ce ai zis?
-Nimic! N am zis nimic!
-...și eu te iubesc pe tine.
-Pe bune?
-Nu, doar m am căsătorit cu tine de plăcere. Tu ce crezi?
-Are sens.
-Uh.
-Începe dansul mirilor! Spune tata.
-Ce face??
-Dansăm, iubire? Și instant m am înorșit la față.
-Dda...
Toate privirile erau pe noi, mai ales pe mine, dar nu mă uitam la ei, eram prea concentrat pe ochii verzi ai lui Clay. Pentru o secundă am și uitat că dansam, avea mâinile așa de calde și mă ținea atât de strâs. Abea după dans mi am revenit din tranză.
-Ai dasat minunat. Îmi șoptește Clay la ureche.
-Huh? Am dasat?
-Da?? Te simți bine?
-Nu știu, tot ce știu e că mă holbam la tine.
-Știu, pentru că ghici ce? Și eu mă holbam la tine.
