Scuzați-mă...gândurile îmi iau razna cand mă gândesc la el...a trecut atâta timp...Îmi pare rău, am uitat să mă prezint. Eu sunt Xonia...Xonia Salamon.Eu urât ce se întâmplă în mintea mea...mai ales când ea începe să dea frâu liber imaginației şi mai ales când delirează.Ce ați văzut mai înainte...este vorba despre clasica poveste...ca deobicei...un băiat şi o fată.De mici la aceeaşi şcoală...în aceeaşi clasă...totul era bine mersi...băiaatul se îndrăgostește de fată...fata de băiat.îşi spun asta şi se hotărăsc să fie împreună.După un an, doi băiatul ia o decizie pripită şi pleacă de la şcoala.Fata rămâne suferind pentru că băiatul nu o mai caută.Cum vă spuneam...clasica poveste.Şi acum după o vară dupa ce el a plecat fata încă se mai gândeşte la el...E ciudat să fiu în situația asta EU care nu am mai iubit niciodată.Astăzi ies cu gaşca mea şi nu vreau să par nebună vorbind despre el şi plângând după el...nu sunt chiar aşa proastă.Acum ies din casă.Pe drum tot felu îmi vin în gând ca de obicei.M-am obişnuit repede cu gândurile astea stupide.Acum că el a plecat si că nu mă mai caută nu e treaba mea.Sa îşi vadă de viață.Defapt când am spus asta...mi-a dat o lacrima.Speram să îl revăd măcar pe terenul de Tenis.Dar nu era acolo.Ok...ok...mă pregătesc să mă întâlnesc cu gaşca.Cu rimel m-am dat...sper să.nu plâng ca să îmi curgă.Şi uite că vin.
-Heeii Silvia!!!
-Iubita mea,ce faci? Cum eşti?
-Păi...extrem de bine odată ce am ieşit cu voi!
-Ok...hai să îți prezint pe cineva.
A făcut fața aceea.Nu pot să cred.E diabolică.Iar vreo întâlnire ceva...o urăsc câteodată...
-Ok.Deci,hai să ți prezint pe...
-Oh doamne...Alex
-Xonia
-Cât timp a trecut?
-Cred că...3 ani!
-Oh...ce bine îminpare să te văd!
Silvia a rămas surprinsă.
-Ok.Deci nu mă aşteptam să vă cunoaşteți.
Amândoi zâmbim la ea.
Apoi...nu puteam să cred...era chiar el...
