Când ajungem afara eu îmi scot telefonul sa o sun pe Ralu, fără să-i fi dat drumul manei lui Albert.
Albert: poți să îmi dai drumul la mâna?
Eu: nu, cine știe ce se poate întâmpla la cat de beat ești
Albert: nu sunt beat!
Eu: te și cred.
După ceva timp a răspuns și Ralu, acum o așteptăm să iasă din club sa mergem acasă.
(...)
Am ajuns acasă acum câteva ore in urmă, Ralu doarme buștean, de Albert nu știu ce face, cred că și el doarme.
Eu acum sunt pe canapea vorbind cu Sebi prin mesaje pentru că pe el tot de viața mea își vede, e ora 11 seara, asta de ce oare nu o fi dormit?
Albert: ești împreună cu el? Spune el din spatele canapelei, adică în spatele meu uitânduse in telefon
Eu: nu, adică, e o treabă mai complicată, mama a luat orazna de când e el cu părinți lui in casă, m a dat afara din propria cameră, casa aia îi groaznică... Nu mai apuc sa spun nimic că Albert m a sărutat și a făcut situația și mai intensă decât era deja
Albert: scuze, nu știam ce fac, am vrut, am vrut doar sa calmeze situația.. spune el după ce se desprinde din sărut
Eu nu spun nimic și îl i-au în brațe strâns
Eu: mulțumesc! Spun eu și îl strâng și mai tare în brațe
Albert: auzi, tu nu ai liceu mâine,?
Eu: ba da! Spun eu puțin tristă
Albert: păi să ne culcam! Spune el încercând să mă înveselească
Eu: culcăm? :)
Albert: da culcăm, haide! Spune el și mă trage de mână până în camera lui
