cap. 19

181 7 2
                                    

Ne urcăm în mașină apoi pornim spre casă...

(...)

Ajungem acasă, și nu era nicio mișcare, nu mișca nimeni, era foarte pustiu

Eu: oare unde o fi toți?... Spun eu după ce observ
că nu e nimeni

Tata: probabil sunt toți sus, habar n-am...

Tata: bun deci copii... Spune el după ce ne-am așezat el arătând in fata noastră

Eu: continuă...

Tata: sunteți frați, știu că nu credeți dar va pot explica...

Petre: haha ce glumă bună

Tata: nu copii, eu pe Petre  l-am dat la mătușa memei voastre, și pentru că nu v-am putut lua pe amândoi...

Eu: și mama noastră?... Spun eu puțin derutată de situație

Tata: nu știu nimic de ea, nici măcar dacă mai e in viața...

Eu nu zic nimic, îi dau o palmă lui Petre la ceafă și încep să fug prin casă și el după mine, tata râde și se duce in bucătărie

După ce ne alergăm toată casa intrăm în camera mea, bine acum nu mai e a mea și dăm de amorezi aia doi care se pupau in pat, eu nu le bag in seamă alerg până intră și Petre in cameră și atunci mă urc pe pat și fug pe cealaltă parte

Iubita s: doamne ce s cu ăștia doi?

Sebi: Petrică??

Petre: buna Sebastian, pa Sebastian! Spune el fugind înapoi spre mine

o/𝓟𝓻𝓮𝓪 𝓜𝓾𝓵𝓽 𝓡ă𝓾....≪Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum