Jurnalul unui depresiv

AUTOCONTROL

          O mica amintire-mi mai aminteste cat de bun am fost. Suna ciudat, nu? Dupa cum v-am povestit sau poate nu, dar am probleme de control. Nu stiu sa ma controlez. Mereu am depins de persoanele pe care le iubeam sa ma controleze. Niciodata n-am reusit sa o fac. Well, nu chiar niciodata, doar in cazuri extrem de rare dar totusi incercam.Vrei sa stii cum? Omorand fiecare amintire frumoasa din mine. Da, asa incercam sa ma controlez.E dubios cum o mica amintire sa-i spun asa, te poate ghida spre autocontrol.  Doar ca urasc din suflet metoda asta. Probabil multi n-o sa-nteleaga despre ce vorbesc, desi as vrea sa va spun mai multe, dar nu pot.Cel putin, nu acum. Dar daca cititi printre randuri va veti da voi seama singuri despre ce vorbesc. Si cum ziceam, nu-mi doresc sa folosesc metoda asta pentru a avea autocontrol, pentru ca ucid in mine tot ce mi-a mai ramas bun. Tot ce ma mai tine la suprafata. Si uite ca totusi oamenii ma forteaza s-o fac si mi-e frica de ziua in care nu voi mai avea ce sa ucid ca sa pot avea control..Well, despre partea asta nu prea-mi place sa vorbesc si nici nu prea am multe de zis. Pentru ca nu am stiut sa detin asa ceva. Sau daca am stiut, a fost temporar si a fost pentru persoane pe care le iubeam. Dar dupa cum am zis, am reusit doar omorand chestii din sufletul meu. Sincer, nu ma inteleg de ce sunt asa. Dar am observat ca atunci cand iubesc cu-adevarat, imi pierd temperamentul foarte repede si ma afecteaza efectiv orice chestie micuta care ar putea duce la prabusire totala. Recunosc ca uneori filmele din capul meu se amplifica, pentru ca oamenii mi le alimenteaza cu fapte asemanatoare trecutului meu. Alti oameni, dar aceleasi fapte, iar din cauza traumelor pe care le-am trait, nu prea pot sa mai disting prezentul de trecut, pentru ca ori de cate ori ma gandesc la trecut si la ce mi s-a intamplat, ma doare. La fel si daca le traiesc in prezent, traumele sunt acolo si dor.Am incercat sa schimb multe la mine, doar pentru faptul ca iubeam in perioada aia pe  cineva si va jur, chiar am incercat. Dar trecutul parca mi se repeta din nou. Si nu stiu cum se face ca eu sunt problema si deranjul.Am tot stat si m-am gandit de-a lungul anilor, trebuie sa existe un motiv pentru care toate chestiile pe care le-am trait, mi se repeta. Dupa cum am zis, probabil nu mi-am invatat lectia, iar lectiile se repeta pana le inveti. Sau habar nu am, poate scopul meu e doar sa ajut. Dar, acum ceva timp in urma, iubeam pe cineva si-am incercat sa ofer tot ce am eu mai bun. Doar ca din pacate, nu se vedea nimic din ce faceam si cat incercam. Poate nu incercam destul, poate nu stiu. Sau poate nu sunt eu de-ajuns. E foarte greu sa ma-ntelegi sau sa-mi intelegi haosul din capul meu. Am un suflet distrus si epuizat de catre oameni pentru care eu mi-as fi dat viata. Poate ca e vina mea, poate chiar sunt un deranj si o problema sau poate vad eu lucrurile total diferit fata de restul lumii. Poate chestii ce mi se pare anormale, oamenilor li se par normale. Poate ca intr-adevar eu sunt problema si nu stiu cum sa accept tot ce mi se intampla. Asta e ideea poate si nu multi o sa-nteleaga. Ideea e ca am acceptat candva prea mult si am ajuns sa fiu cum sunt azi, iar sufletul meu respinge automat orice fapta care considera ca i s-a intamplat si in trecut. Habar nu am. Poate c-ar trebui sa-mi pese mai putin. Da vezi tu, chestiile astea nu le poti controla. Pentru ca odata ce iubesti, te pierzi pe tine iubiind si protejand ceea ce iubesti. Iar in timp ce tu te focusezi pe acest proces, te pierzi pe tine.Si din pacate, uite asa m-am pierdut si eu. Ai fost vreodata atat de nervos pe actiunile sau pe vorbele oamenilor pe care ii iubeai si te-ai descarcat pe tine? De cate ori ti-ai facut rau tie ca sa nu faci alte chestii si mai grave? De multe ori, nu? Stiu, te inteleg.Vezi tu, dupa un timp incepi sa te intrebi daca toata iubirea pe care o ai in momentul de fata e benefica. Pentru ca exista doua tipuri de iubire. Cea reala si cea toxica. Cea de care esti obsedat si ai impresia ca fara ea nu poti sa traiesti. E iubire toxica acolo unde apare cearta si nu se poate rezolva frumos, ci doar fiecare in coltul lui de lume, stand si facandu-si rau. Unde nu e intelegere, nu e comunicare. Unde nu e comunicare, nu e nici respect. Unde nu e respect, nu e nici dragoste iar fara dragoste suntem doar praf framantat cu tentatia iubirii. Daca ai o fata pe care-o iubesti, fii tu barbatul pe care si-l doreste. Nu trebuie sa te schimbi pentru ea, pentru ca o vei face tu fara sa-ti dai seama doar din simplul fapt ca o iubesti, iar ea nu-ti va cere sa te schimbi. Acceptati-va unul pe celalalt pentru ca suntem oameni si avem defecte si gresim. Dragi cititori, traim pentru prima data si e normal sa facem greseli. Tu sa-i fii aproape cand vezi ca e nervos si nu poate sa-si mentina controlul. Cand e in culmea furiei, du-te si sari in bratele lui, aminteste-i cat de valoros e si ce inseamna el pentru tine. Fii mama, fii iubita, fii totul, pentru ca un barbat care primeste iubire din partea femeii lui, e cel mai castigat om din lume. Iar tu, esti cel mai norocos daca primesti toate astea din partea unei femei, pentru ca ea te vede in viitorul ei. Nu fii prost sa o transformi in trecut. Abia atunci cand ea te va face sa te simti o optiune in viata ei tu s-o transformi in amintire si viceversa. Sa-l iubesti..

Asa cum mi-am dorit eu sa ma iubeasca!