Jurnalul unui depresiv

PREA DEVREME

          N-am fost genul de om sa creada in "persoana potrivita, momentul nepotrivit" deoarece mereu am fost pe conceptia ca atunci cand doi oameni sunt sortiti sa fie impreuna, nu exista momentul nepotrivit. Nu exista un moment potrivit in care sa iubesti, ci pur si simplu traiesti momentul in care simti ca iubesti, nu? Nu stiu dragostea mea, dar oare sa ne fi iubit prea devreme? Sa ne fi lasat condusi de val mult prea devreme de-am ajuns pe marginea prapastiei? Sau oare sa fie iubirea pentru tine un sentiment intangibil? Nu stiu si nici nu am idee cine imi va raspunde la aceste intrebari, probabil eu, dar mai tarziu. Cand ar fi fost "momentul potrivit" pentru noi daca atunci a fost prea devreme? Poate mai tarziu s-ar fi intamplat la fel si am fi zis ca ca ne-am iubit prea tarziu. Deci cand sa fi fost momentul potrivit? Sa nu fi fost niciodata? Pentru mine tu ai fost momentul potrivit si persoana potrivita, dar mi-e mai usor sa spun ca asa a fost sa fie, desi in sufletul meu mi-as fi dorit sa fi fost altfel.Stau si ma intreb, oare te-ai putea uita in ochii mei si sa-mi spui "Chiar am dat tot?". Nu, n-ai putea sa faci asta, pentru ca la tine iubirea-i masurata in cuvinte, iar la mine in fapte. De aceea suntem atat de diferiti.De-a lungul timpului am pierdut o gramada de oameni dragi, uneori din vina mea, alteori din vina lor, dar pierderea ta a fost colosala, pentru ca m-ai facut sa ma obisnuiesc cu tine si cu prezenta ta, iar atunci cand ai plecat, am fost exact ca un nou nascut, nestiind ce ar trebui sa fac sau ce se intampla cu viata mea.M-am nascut din iubire ca sa mor in cenusa si-as fi vrut sa-mi fii mai mult decat inseamna viata, si mi-ai fost, dar mi-as fi dorit sa-ti fi fost si eu macar sfert din ce insemni tu pentru mine.
          Sunt nopti in care plang dupa tine pentru ca mi-e dor. Mi-e dor de povestea noastra pe care am scris-o impreuna candva. Din pacate, acum o scriu singur si-o scriu despre tine. Am observat ca-n ultima perioada n-ai mai dat doi bani pe mine si aruncai cuvinte sa fie aruncate, dar de-un timp nu te-am mai simtit. Esti pe cale sa pleci din nou? Sa ma pregatesc sa fiu abandonat? Stiu, nu-i normal sa depindem de persoane, dar cand ne pierdem pe noi, ne agatam de orice persoana pentru care am putea prinde sentimente ca sa ne pastram vii in suflet. Ideea e ca tu pentru mine n-ai fost niciodata doar o ancora, ai fost mai mult de-atat. Tu ai fost inceputul sfarsitului meu si sfarsitul inceputului nostru.. M-am oprit recent in fata unei fantane arteziene si stii ce se spune, arunca o moneda si poate ti se indeplineste dorinta. Dar ce faci atunci cand ramai fara dorinte? Iar poate singura dorinta pe care o mai ai, e doar sa pleci pana dincolo in cealalta lume.Stiu, e gresit ceea ce spun pentru ca viata nu se rezuma la atat. Dar totusi gandurile vin, stii? Si greu mai pleaca. M-ai facut sa vad dincolo de suflet ca sa-mi gasesc cenusa, m-ai facut sa vad dincolo de frumos ca sa stiu ca exista urat. M-ai facut sa vad dincolo de bine, ca sa-mi dau seama cat de rau as putea fi si m-ai facut sa vad dincolo de tine, ca sa vad iubirea ce ti-o port. Dar cand ma vei face sa vad si dincolo de mine? Curand, vreau sa plec pentru ca vreau sa-mi gasesc linistea. Nu stiu exact unde am sa ajung, stiu doar ce caut si sper c-o voi gasi. Nu mai vreau nimic artificial, nu vreau zambete artificiale, nu-mi doresc sa fiu fericit artificial, imi doresc liniste sufleteasca. Vreau sa cad intr-un abis iar tu sa nu-mi fii drept raspuns al abisului meu, sau daca vei fii, vreau sa fii unul din cele mai frumoase raspunsuri. N-am cautat nimic la tine desi am gasit totul. Dar oare sa fi fost prea devreme?  Nu stiu, dar sunt un om bolnav. Bolnav dupa dragoste, bolnav in adevaratul sens al cuvantului, bolnav dupa iubire. Oare m-am nascut prea devreme si am ajuns in era gresita? Am atatea intrebari la care am ajuns sa nu mai gasesc raspunsuri. Credeam ca raspunsul la toate astea sunt EU. Poate am o pasa proasta acum in timp ce scriu toate acestea si ma contrazic cu multe chestii spuse in alte capitole, dar nu e prea devreme sa plec. De asta sunt sigur . Pentru ca nu mai am mult si de asta sunt sigur. Curand, am de gand sa finalizez aceasta carte, dar asta nu inseamna ca nu vei mai face parte din lumea mea, cel tu care imi citesti cartea. Pentru ca eu voi fi vesnic aici sa te-nteleg, sa-ti simt starile si sa te ajut cu ce pot. Nu e prea devreme sa te deschizi in fata mea prin cartea mea. Pentru ca eu deja stiu ceea ce simti tu. Dar poate, tu inca nu ai simtit ce am simtit eu si nici nu iti doresc. Poate ca sunt un las, dar pentru mine nu e prea devreme sa renunt. Dar stiu ca pentru tine e. Vreau sa-mi duci numele mai departe, sa faci numele meu mai cunoscut decat e si vreau sa ma porti vesnic in suflet pentru ca eu sunt tu, iar tu esti eu iar cand va fi momentul, sa-mi simti inima si tot ce-ar fi vrut ea sa-ti vorbeasca si sa va vorbeasca. Pentru ca ar fi spus multe, dar din pacate nu au fost oameni in viata mea destul de interesati sa o asculte pana la capat.

Am iubit chiar si cand nu aveam iubire si-am dat totul chiar si cand nu mai aveam nimic.
Oameni, v-am dat din suflet fara sa va cer inapoi in schimb, v-am dat inima sa bata pentru voi fara sa bata inapoi pentru mine. Curand, am sa va dau ultima mea gura de aer ca sa ma puteti vorbi vesnic si sa ma tipariti in suflet ca un simplu om ce a iubit sa iubeasca oamenii prin arta!

Multumesc!