You taught me to love /Pauza/

Capitolul 2

Maddison

Ma trezesc brusc în toiul nopții respirând abundent.Am avut un coșmar.Un coșmar oribil.Comportamentul tatălui meu ma va bântui toată viata...

Ma ridic din pat,sunt ametita,foarte ametita.Inca puțin și cădeam din propriile picioare,dar ma așez repede pe pat.M-am ridicat din nou,de data asta e OK.

Merg spre bucătărie.Vreau sa beau ceva,apa...

Ajung în bucătărie și brusc aud "Ce faci la ora asta în bucătărie" ma întorc și îl vad pe Ryan,sprijinit de tocul ușii cu parul ud.Da,eu și fratele meu locuim în același apartament.

- Și tu de ce ai parul ud,la unu noaptea?,îl întreb.

- Mi-am făcut un dus,raspunde sec.

- În toiul nopții,spun sarcastica.

- Da.

- Ciudat.

- Foarte.

- Deci,tot nu mi-ai răspuns la întrebare.Ce faci la ora asta în bucătărie,și de ce ești speriată?,ma întreabă din nou.

- Am avut un coșmar.

- Ce se întâmplă cu tine?De la un timp ai cosmaruri...

- Nu știu.

- Ai stări de melancolie des,încep sa ma îngrijorez în privința ta...

- Nu trebuie sa te îngrijorezi,îmi umplu un pahar cu apa și beau putin din el.

- Maddy...am impresia ca ești în depresie.

- Poate sunt.

- Nu crezi ca ar trebui sa mergi la un psiholog?

- Nu.

Fratele meu isi da o palma pe frunte.

- Ești încăpățânată rău,ma jur.

- Știu.

•••

Este dimineață,ma simt ametita,simt ca îmi explodează capul.

- Haiiiiiii!Trezireaaaa!Trebuie sa mergem la facultate,ii aud vocea fratelui meu,cât mai aproape.

- Ia-ma ușor,Ryan!Ma doare capul!

- Normal,dacă ai stat și te-ai stresat degeaba,îmi apuca gleznele și îmi scutura picioarele.

- Numai critici știi sa spui!AU!LASA-MI PICIOARELE!

- Ai de gând sa te miști?

- Nu.

El își da ochii peste cap.

- Haidee,vreau sa merg la Harper!

- Du-te.

- Nu plec fără tine,Maddy,se intoarce pe călcâie și pleacă din camera mea.

•••

A trecut deja doua ore de când am ajuns la facultate,dar tot nu mi-a trecut durerea de cap.

In monetul actural ma plimb pe coridoarele facultății,îngândurata.

- Wilson,aud o voce de bărbat și îmi dau rapid seama cine e,măresc pasul ținând capul în pământ și nebăgându-l în seama.

- WILSON!se aude vocea mult mai aproape.

Am început sa alerg,începe sa îmi fie frica de el...

Am ieșit în curtea universității,imediat ii vad pe Harper și Ryan,alerg spre ei,cu Nathan pe urmele mele.

Imediat ce ajung la ei ma ascund în spatele fratelui meu.El a realizat de ce m-am ascuns in spatele lui imediat ce l-a văzut pe Nathan.

- Ce vrei Avery?,îl întreabă Ryan dezgustat.

- Nimic,doar sa vorbesc ceva cu ea.

- Spune,te aude.

- Între patru ochi.

- Nu îmi las sora singura cu tine!Nu stii cum sa te porți cu o femeie!

-Și tu știi?

-Dacă nu știam Harper nu ar mai fii acum lângă mine.

Ies din "ascunzătoare" și merg în stânga lui Ryan.

- E OK,Ryan,ne purtam ca niște copii.Merg cu el sa vad ce vrea.

- Ce!?Nu!

- Ba da.

- Maddison!Omul asta o sa te răcească!

- De unde știi?,întreabă Nathan.

- Presimt,spune sec.

- Nu ai de unde sa știi,o sa merg cu el...

- Bine,fie,spuse fratele meu nervos,dar asculta bine la mine băiete,dacă ii faci rău te omor cu mana mea!

Nathan isi da ochii peste cap.

- Haide odată,nu am tot timpul!Ii spun și plecam amândoi intr-un loc mai retras.