You taught me to love /Pauza/

Capitolul 27

Nathan

E seara,seara târziu.In timp ce dormeam Maddison a tresărit la mine in brate.Cred ca are un coșmar.

A început să se zvârcolească.Are un coșmar.A început să țipe.Imi strecor mâna pe spatele ei și îi cuprind umărul.Mângâindu-i obrazul cu degetul mare.

— Babe?

Încerc să o trezesc,dar nu funcționează.Se zvârcolește,tipa.Nu știu ce să fac.O mai strig de câteva și ea se trezește,tresărând.

Când a dat cu ochii de mine s-a ridicat repede de pe pat și stătea în picioare în fața mea.Parca îi e frica de mine.Sau chiar ii e.

Ea si-a liniștit respirația săcădată și se așează lângă mine,pe pat.

— Sc-s-scuze,Nathan,am avut un coșmar și m-am speriat când te-am văzut...

— Nu este nimic,iubito...Dar ce coșmar ai avut de te-ai speriat așa tare?

— Scuze dar nu mai vreau sa îmi mai amintesc de el.

Ea îmi cuprinde talia și își lasă chipul pe pieptul meu.Îi cuprind și eu talia și ii mângâi spatele.

După cum vad...a adormit.Ba nu.Încercă.

•••

Trebuie sa merg la sediu.

— Ești gata?,o întreb pe Maddison din dormitor,ea fiind în baie.

— Încă 5 minute!

— Pentru tine 5 minute e o ora!

— Ba nu-i adevărat!

— Ba da.

După câteva minute,în sfârșit am urcat în mașină.Maddison a terminat să se aranjeze în mai puțin de 5 minute.Trebuie sa notez ziua asta în calendar ca "Una din zilele norocoase".Rar se întâmplă așa ceva.

Am ajuns la sediu și trebuie să merg în camera de tortură.E cineva acolo.Cineva care a încercat sa intre aici prin efracție aseară.Cineva cu care am avut probleme în trecut.Mai bine spus,acea persoană a avut probleme cu mine.

Am fost surprins să aflu că Maddison a vrut sa vină cu mine.M-am gândit puțin dacă ar trebui să o iau dar până la urmă am acceptat.

Am coborât cu paznici după noi,evident,am deschis ușa și imediat ce Maddison a văzut acea persoană s-a ascuns in spatele meu speriată.

— Ce s-a întâmplat?,o întreb.

— El...El e tatăl meu...

— Tatăl tău?

Bărbatul ridică capul.Acum am realizat.Au aceiași ochi,aceiași obraji...

— Maddison?

O striga bărbatul și ea se uită după umerii mei.

El râde.Au același zâmbet...

— Ce cauți cu dobitocul ăsta?

Paznicul face un pas în fata dar eu îl opresc și dau din cap în semn că e OK.

— Nu e mai dobitoc ca tine,îi spune ea.

— Tot târfă ai rămas?

Îmi încleștez maxilarul.Fierb de nervi.Stiu la ce se referă.