O întâlnire întâmplătoare poate creea prietenii strânse, dușmănii sau relații de o viață. Familie? Lucrul pentru care lupți din răsputeri pentru a proteja. Orgoliu? Gelozie? Tot ce cuprinde. Iubire? Până la moarte.
ㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤㅤ❞
ㅤ- Ai plecat...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
_______________________
A 𝐉𝐄𝐎𝐍 𝐉𝐔𝐍𝐆𝐊𝐎𝐎𝐊 FANFICTION started: 24.01.2023 finished: - status: in process of writing language: Romanian _______________________
5 Dec. Probabil o zi oarecare. Probabil o zi la fel de plictisitoare ca și celălalte. Dar probabil și o zi deosebită. Nu știu de ce am o așa presimțire. Bine, nu e ca și cum nu spun asta de câteva zile încoace, dar încă simt că va fi o zi diferită. Poate și din cauză că m-am plictisit de tot programul ăsta monoton de zi de zi. Încă sper la o schimbare care să schimbe tot ce acum numesc a fi ceva monoton. Ceva ce a devenit atât de comun pentru mine, dar ce cândva mi-as fi dorit să fie schimbarea mea radicală, la care speram de mult timp. Schimbarea aia care mă schimba pe mine ca persoană și mă ducea la nivelul meu următor. Schimbarea aia care a avut loc atunci când m-am acceptat pe mine și am reușit să accept faptul că aveam nevoie de acea schimbare, de care am fugit toata copilăria mea. Mi-a fost frică. Mi-a fost frică de orice și oricine. Și poate nu din cauza mea, ci a oamenilor din jurul meu. Îmi era frică să mai și ies din casă, pentru a nu mai da față cu ceilalți. Cu colegii mei. Acei colegi care mă înjoseau de fiecare dată cand aveau ocazia. Acei colegi care m-au făcut să mă disprețuiesc atât de mult, încât am început să cred că poate așa și sunt. O persoană formată din toate cuvintele lor aduse la numele meu. Până când tot acel dispreț pentru propria persoană a devenit dispreț pentru toți ceilalți din jurul meu, mai puțin familia mea. Atunci când a avut loc adevărata schimbare. Atunci când mi-am dat seama că toți eram la fel. Niște persoane normale, cu calități și defecte. Și asta m-a facut să îmi cresc încrederea în sine și să-mi dau seama că dacă în copilăria mea n-am putut face nimic, prezentul poate fi urmarea fricii mele. Gresești, plătești. Asta mi-a ajuns a-mi fi gândirea, după ce mi-am dat seama că am suferit mult prea mult din cauza unor vorbe venite de la niste persoane, nu mai superioare mie, nu mai inferioare, ci egale mie.
