[ Capitolul I ] ✓

131 14 29
                                    

,,În lumea mea, în timpul meu, fetele nu au voie să decidă având în vedere soarta lor. Soarta le este decisă de cei din jurul lor, în general constând în căsătorie, copii, îngrijirea lor și moarte ca o soție devotată, închisă în casă toată viața ei, făcând lucruri pe care doar o slugă le-ar face în vremea voastră."- Scarlett.

Vântul bătea mișcând frunzele verzi ale copacilor, creând astfel un foșnet plăcut urechilor.
Un iepure alb, fără să știe că este pândit îndeaproape, mânca liniștit iarbă de pe sol, mișcând ușor din urechile sale mari.
Scarlett, o fată neobișnuită căreia îi plăcea aventura și care locuia oraș, îl privea îndeaproape, gata pentru momentul în care avea să sară asupra lui pentru a-l prinde.
Iarba îi păta rochia albă cu o culoare verde în genunchi, însă ei nici că putea să îi pese mai puțin de acest lucru. Oricum nu îi plăcea rochia pe care mama s-a a obligat-o să o poarte. O rupsese și o legase astfel încât să se prindă ca un fel de salopetă, în încercarea de a o face mai puțin feminină.

Întotdeauna i-au displăcut rochiile, petrecerile extravagante la care erau uneori invitați ea și familia ei de câte o familie mai înstărită care erau prieteni ai familiei sale, oamenii înfumurați, să se comporte ca o domnișoară și așa mai departe.
Însă toate aceste lucruri erau, practic, visele oricărei fete din oraș, în afară de ea. Ea prefera să spună nu tuturor acestor lucruri, deoarece conștiința sa îi spunea mereu că acele lucruri nu sunt făcute pentru ea.

Încă un lucru de menționat este că în ciuda faptului că avea deja 15 ani, Scarlett nu avusese niciodată un iubit și nu plăcuse niciodată pe cineva.
Familia sa o amenințase întotdeauna că dacă nu va fi pregătită curând pentru căsătorie, aceștia o vor da în custodia Bisericii, acolo unde ajungeau toate fetele nemăritate.
Fetele erau considerate femei și erau căsătorite cu băieți cât de buni se puteau alege, încă de la vârste cât se poate de fragede, astfel încât copile de doar 12-13 ani,ajungeau soțiile unor bărbați chiar cu mult mai în vârstă decât ele, fiind nevoite de asemenea să dea naștere cel puțin unui fiu care să preia conducerea asupra moșiei după moartea tatălui, sau dacă acesta nu mai avea starea necesară de a munci și de a se ocupa singur de aceasta.

Încă un pas, iepurele se opri, la fel și Scarlett.
Putea juca acest joc la nesfârșit, însă, în final, tot ea avea să câștige.
Orele de exersare au ajutat mult la dezvoltarea răbdării sale, astfel reușind să treacă cu bine și prin cinele pompoase ale oamenilor ce trăiau pe picior mare.
Natura o făcea să se simtă acasă, lumea largă o făcea să se simtă acasă, însă în singurul loc care ar fi trebuit să fie casa ei, ea nu se simțea de parcă ar fi acasă.

Dintr-un salt, prinse iepurele de ambele urechi. Acesta încercase să fugă, însă Scarlett era mai rapidă și mai agilă decât bietul iepure tânăr.
Începu să se zbată în strânsoarea ei, însă Scarlett nu îi dădu drumul.
Ochii micuțului animal se îndreptară speriați către persoana care îl prinsese.

-Șșș, amice. Nu te voi răni. Vreau doar să le duc un nou prieten iepurilor mei, spuse aceasta zâmbind larg către captura sa.

Într-adevăr, nu avea de gând să îl rănească.
Îi plăceau foarte mult iepurii albi pe care îi găsea pe câmpul din apropierea casei sale, însă animalele sale preferate erau lupii.
Întotdeauna își imaginase cum avea să se împrietenească cu unul și cum aveau să plece amândoi din acel loc în care nu se potrivea niciunul dintre ei, cum aveau să trăiască în sânul mamei natură și cum aveau să își fie unicul prieten și ajutor unul celuilalt. Desigur, acestea erau doar visele prostești ale unei minți tinere și pline de speranță, a unei fete care nu își dorea să se mărite cât mai curând cu un prinț, să nască moștenitori și să aibă grijă de soțul, copiii și gospodăria sa pentru tot restul vieții sale, așa ca toate celelalte fete.

Scar: Magia Elementelor Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum