Scar: Magia Elementelor

[ Capitolul VIII ] ✓

În dimineața următoare, se trezi gândindu-se că universul trebuia să fie cumva împotriva ei, din moment ce o și visase pe prințesă. Aruncă cât-colo o pernă ca mai apoi să își treacă nervoasă mâinile prin părul încâlcit. I se încurca atât de repede, încât chiar o enerva acest lucru. Se gândea serios să îl tundă chiar mai scurt decât îl tunsese acasă la Mike și Josephina. Poate chiar complet scurt, asemenea bărbaților. Asta dacă nu cumva ar fi fost aruncată într-o temniță pentru că a îndrăznit să facă o asemenea oroare, o insultă la adresa bărbaților. Pufni apoi se dete jos din pat. Corpul ei încă protesta la mișcările pe care le făcea, dar Scarlett se încăpățână și își zise că nu putea sta în pat întreaga zi. Și oricât de mult ar fi stat, tot nu i-ar fi trecut dintr-o dată ca prin magie.
Deschise dulapul și, spre marea ei dezamăgire, era plin cu rochii și haine de domnițe împopoțonate. Oftă apoi se întoarse cu fața către ușă. Nu știa numele niciunei servitoare de la palat, dar erau atât de multe, încât putea striga orice nume și cineva tot ar fi venit. Își aminti totuși numele bătrânei servitoare care o dezbrăcase înainte de a intra în sala de băi. Maseuza zisese că o chema Aurora.

-Aurora!

Nu se gândise vreodată că avea să cheme o servitoare. Mai ales țipând așa. Însă femeia putea fi oriunde în palat, iar palatul era foarte mare. Trebuia să se asigure că avea să o audă. Asta folosi ca scuză în mintea sa, și asta se gândea să le spună și celor care aveau să o întrebe de ce a țipat de parcă viața îi era în pericol.
Nimeni nu răspunse, iar Scarlett se gândi că cel mai probabil femeia nu o auzise. Era ori într-o încăpere îndepărtată de cea a ei, ori în afara palatului. Oftă și se uită încruntată la rochiile înghesuite unele lângă altele. Mai bine ieșea goală decât să poarte una dintre chestiile acelea din nou.

Ușa se deschise și, în locul bătrânei servitoare, intră o Zarya ce o privea foarte confuză. Scarlett se încruntă și mai tare și îi întoarse spatele. Avea de gând să o ignore și ea, așa cum Zarya o ignorase în sala de băi. Ba chiar o lăsase singură acolo, știind foarte bine că abia dacă putea să se miște folosindu-și propriile picioare.

-Ești bine Scarlett? Te-am auzit țipând și...

-Sunt bine. Aveam doar nevoie de Aurora. O poți chema tu?

-Sigur că da, dar ce s-a întâmplat? Poate te pot ajuta eu.

-Nu mulțumesc Alteță, este de ajuns să o chemați pe Aurora.

Prințesa oftă și își masă exasperată tâmplele. Scarlett îi dădea dureri de cap cu atitudinea ei, cu siguranță. Se îndreptă către aceasta, o apucă de umeri și o întoarse cu fața către ea, ca mai apoi să o pună pe pat și să se așeze lângă ea.

-Spune-mi care este problema.Te rog.

Scarlett arătă cu degetul către dulapul plin cu rochii, iar Zarya își dete seama ce anume voia să zică. Nu o văzuse purtând rochie decât prima dată când se cunoscuseră, având forma sa de cal de foc. Arăta bine în rochie, însă se vedea clar că nu îi plăcea. Se ridică și ieși din încăpere, ca mai apoi să se întoarcă cu haine curate pentru Scarlett, luate chiar din propriul ei dulap. Nici ei nu îi plăcea să poarte rochii, chiar dacă uneori era nevoită să o facă. Avea însă un stil diferit și spera numai ca Scarlett să nu facă o scenă văzând hainele.
Erau negre, pantaloni strânși pe picior din piele, iar bluza îi lăsa la vedere gâtul, o parte din piept, o parte din talie și mâinile, fiind foarte strânsă pe corp.

-Ce sunt astea? întrebă Scarlett fără o expresie anume.

-Hainele mele, îi răspunse prințesa.

Acum nu mai era de mirare că hainele miroseau atât de frumos. Scarlett se îmbujoră, apoi se încruntă.