Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
îți văd inima înflorind; în miezul ei – o rană putrezită
mă așez lângă tine uite cât de minunat ești! dar atât de distrus petalele tale se întind ca sticla în jurul tău
de ce nimeni nu observă putregaiul suferințelor tale? de ce, dragul meu ei admiră imaginea ta macabră însă nimeni nu se apropie să îngrijească această rană
privește, ei te înconjoară fac poze așa ca amintire că te-au vizitat
ce-i cu acești idioți ipocriți de-ți venerează vulnerabilitatea zicând în inima lor: eu n-aș răni vreodată o făptură a pământului
însă tocmai amplifică, chiar conservează suferința ta ca să dureze o eternitate să se păstreze ca o artă
dragul meu, iubirea mea, cum să prelungim acest păcat al trecutului?
vino, te chem, eu vin spre tine!
mâinile mi le-am înmuiat în râurile vindecătoare ale Edenului, cu ele te voi cuprinde,
tu m-ai agățat demult între lujerii tăi puterea cu care mă țineai urla să nu cumva să plec așa că M-am supus – Mă las trasă... lipește-mă de rana ta
