Capitolul 15

5.5K 364 14
                                    

Buna! Imi cer scuze pentru intariziere si pentru  greseli. Prietena mea, este in cursul editarii, asa ca o sa fie o data si o data “curata”.

Sper sa nu ma urati sau sa ma omorati dupa acest capitol...

Sper sa va placa!

Capitolul 15

-Ce vrei? Am spus oftand.

-Sa vorbim.

-Despre ce? Am intrebat enervata.

-Despre noi? Ce e de discutat? Nu mai exista un noi.

-Ami, te rog asculta-ma, a spus facand un pas spre mine.

-Ruxi, te rog sa pleci, am spus.

Ea statea in dreptul usii mele si eu in fata ei, tinand usa. Voiam sa i-o inchid in nas, poate asa o sa inteleaga ca vreau sa plece si sa ma lase. Sa nu se mai intoarca niciodata!

-Nu. A spus ea hotarata.

-Ce?

-Nu plec pana nu imi zici ce naiba s-a intamplat cu tine. A spus ea, incrucisandu-si bratele la piept.

Am bufnit in ras. Dupa cate mi-a facut, tot ea pune conditii?

-Bine..ramai, am spus lasand-o acolo si am urcat la mine in camera. Am auzit pasi in urma mea si stiam ca ma urmarea, dar nu imi pasa.

Am intrat in camera si am inchis usa cu cheia dupa mine, lasand-o singura. Poate asa ma va lasa in pace.

-Ami! A strigat ea.

Nu i-am raspuns.

-Ami, deschide usa.

Nu i-am raspuns.

Si a continuat asa zece minute.  A continuat sa ma enerveze, strigandu-mi numele in speranta ca ii voi deschide.

Mi-am pus castile in urechi si m-am bagat in pat, inchizand ochii. Dar imediat ce ochii mi s-au inchis, o amintire mi s-a ivit in minte.

Prima data cand m-a vazut Ruxi dupa acea noapte.

****Flashback****

Am intrat in curtea scolii si am vazut cum toate privirile s-au indreptat spre mine. Si nu ma mir. Arat ca naiba. Sunt cam ciufulita, port niste haine care le-am gasit pe podeaua camerei mele.

Au trecut 2 zile de la acea noapte. Nu ma pot gandi decat la acel mizerabil si la cat de mult as vrea sa mor in momentul asta. Chipul lui mi s-a tiparit in minte si stiu ca nu voi putea niciodata sa il uit.

Imi simteam tot corpul obosit. Simteam ca de abia pot sta in picioare. Nu pot dormi noaptea din cauza cosmarurilor. Ma simt folosita si murdara, chiar daca am facut baie de zece ori in ultimile doua zile.

Am incercat sa trec pe langa ei neobservata, dar se pare ca asta era imposibil din moment ce aratam in halul asta. Auzeam tot felul de strigate si sunete de la baieti, dar am incercat sa le ignor, insa nu prea reuseam. Pentru ca strigatele lor imi aminteau de ale lui.

Am continuat sa merg cu capul aplecat spre intrarea scolii, dar am auzit-o pe Ruxi:

-Ami? Asteapta-ma si pe mine, a spus ea.

Eu am ignorat-o pentru ca nu vreau nicio companie acum si nu vreau sa ma vada asa. Am incercat sa merg mai repede, dar m-a prins din urma. Cand s-a uitat la mine, si-a dus mainile la gura, in soc probabil.

-Ami? Ce s-a inampat cu tine?A intrebat ea, inca cu mainile la gura.

-Nimic, am spus intorcand capul in alta directie.

Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum