Imi pare rau, dar nu am avut idei ca sa fac capitolul mai lung...
O alta poza cu Ami---->
Capitolul 17
-Am ceva sa va spun, a spus Isabelle, uitandu-se la mine.
Eu am dat din cap aproband. Eram la ea, la masa cu Alex, Amanda, Rena si Robert. S-a decis in sfarsit sa spuna ca este insarcinata. Si imi pare bine pentru ca asta trebuie sa faca.
Sunt curioasa cum o sa reactioneze Alex, Rena si Amanda. Mai ales Amanda pentru ca stiu ca ii este foarte draga si cred ca se va bucura. Alex nu stiu cum va reactiona, probabil bine, pentru ca este de acord cu relatia lor. Rena o sa fie cea mai fericita, pentru ca va avea si ea cu cine sa se joace.
-Sunt insarcinata, a spus ea, luandu-l de mana pe Robert.
La inceput cred ca erau putin socati, dar dupa, Amanda s-a ridicat de la masa si s-a dus spre ea, luand-o in brate si sarutand-o pe obraz.
-Bravo! Felicitari, a spus ea, facand acelasi lucru si cu Robert. Ma bucur enorm pentru voi.
Alex in schimb, se uita la ei zambind. Se vedea ca era fericit pentru ei. S-a ridicat si s-a dus spre ei si i-a felicitat.
-Ce? Ce este aia? A intrebat Rena stramband din nas.
-Matusa Iza o sa aibe un copilas, a spus Amanda.
Atunci a sarit de pe scaun fugind spre ea. Isabelle a ridicat-o in brate, iar ea si-a pus o mana in jurul ei si una a intins-o spre Robert. Robert s-a dus inspre ea si Rena si-a incolacit bratele mici in jurul gaturilor lor.
Ma bucur ca au reactionat asa. Pentru ca Isabellei ii era frica ca nu or sa fie fericiti. Credea ca vor spune ca e prea devreme.
Stand impreuna la masa, ma facea sa ma simt ca fac parte din familie, imi dadea o senzatie foarte placuta. Si nu pot decat sa ma bucur. De mult nu am mai avut parte de o atmosfera plina de fericire si chiar imi era dor. Imi era dor sa stau la masa cu familia, imi era dor sa vorbesc cu parintii despre diferite lucruri, imi era dor de mama.
Tot restul dupa-amiezei am vorbit despre sarcina ei. Amanda isi facea deja planuri, ce va avea sa faca, dupa ce Iza va naste.
-Ce vrei sa fie? Intreaba Amanda, asezandu-se pe canapea, langa toti ceilalti.
-Vreau sa fie o fetita, a raspuns ea, luandu-l de mana pe Robert.
-Si eu vreau tot fetita, a spus el.
-Credeam ca toti taticii vor baieti, a spus ea.
-Da vor, dar eu nu vreau. Eu vreau o fetita ca sa semene cu tine, a spus el.
In ochii Isabellei se vedea dragostea pe care i-o purta, iar cand a spus acele cuvinte ochii ii sclipeau chiar si acoperiti cu lacrimile ce dadeau sa cada. S-a aplecat inspre el si l-a sarutat usor pe buze.
-Eu vleau baietel, a spus Rena, incrucisandu-si mainile la piept incercand sa para suparata.
Am inceput sa radeam pentru ca era amuzanta si ea a spus:
-M-am supalat pe voi, si a urcat sus in camera ei.
Alex s-a ridicat si a plecat dupa ea, probabil sa o impace.
Dupa ceva vreme, am observat ca se intunecase si asta inseamna ca trebuie sa plec. Am oftat usor, pentru ca nu voiam sa plec. Simteam ca si cum ar trebui sa stau aici. Sentimentul de singuratate ce ma va cuprinde imediat ce voi iesi din casa, o sa ma faca sa ma simt si mai rau.
-Eu trebuie sa plec, am spus.
-Asa devreme? A intrebat Amanda.
-Da, se intuneca si ar cam trebui sa merg acasa.
YOU ARE READING
Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)
Teen Fiction-Am fost abuzata. Am spus, cu lacrimile curgandu-mi inca o data pe obraji. Am fost abuzata...sexual, am soptit. Nu sunt fata inocenta, care crezi ca sunt. Ma uitam in ochii lui si tot ce puteam vedea era soc. Eram inca aproape de el, asa ca l-am si...
