Hazard

Capitolul 6

Dimineața Duncan se trezește primul. Era încă pe spate, cum adormise aseară. Blake nu mai era pe pieptul lui. Îi băgase posteriorul bombat în coaste, iar capul era sprijinit pe umărul lui. Îi strângea brațul la piept atât cu mâinile cât și cu picioarele.

Bărbatul se uită la ea și îl pufnește râsul. Arăta bine. Nu îi plăceau femeile mignone însă aceasta avea ceva aparte. Se întoarce spre ea și o îmbrățișează. O sărută pe spate, iar ea se trezește.

- Doamnă, nu știu cum să vă spun, dar îmi călăriți fără rușine mâna.

Ea îi dă drumul instinctiv la mână și se dă mai în spate.

- Mult mai bine. Cred că fundul dumneavoastră uriaș mi-a rupt o coastă.

Blake înțelege că o tachinează, așa că se întoarce spre el îmbufnată.

- Mereu te plângi așa dimineața?

- Dă-mi un motiv să nu mă mai plâng!

- Nu acum. Încearcă să se ridice, dar se răzgândește când vede privirea lui nervoasă.

- Mă refuzi?

- Pe tine? Zâmbește ea. Pot? Pentru că am mai încercat și mai înainte și crede-mă a fost imposibil.

- Atunci ce faci?

- Insinuam doar că am nevoie de un duș.

- Atunci hai să facem duș. Spune cu o licărire jucăușă în ochi.

Ușa se lipește dintr-o dată de perete.

- Hai, vere. Trebuie să mergem să luăm...

Femeia se înfășoară în lenjeria de pat, roșie la față. Bărbatul se oprise doar din vorbit, nu și din privit. Duncan țipă la el și-l readuce în simțuri.

- Cobor acum! Cară-te!

***

Blake coboară timidă în living. Acolo Duncan, împreună cu vărul său, Brendan Walsh, stăteau de vorbă. Cei doi tac imediat ce o văd. Duncan nu mai părea omul cu care făcuse dragoste azi-noapte. Avea fața serioasă și nici măcar nu o privea.

Nu voia să regrete noaptea trecută, însă atitudinea lui îi rănea orgoliul. Vărul său, în schimb, părea foarte amuzat de situație. Acum putea să îl vadă bine. Avea un păr șaten, sărutat de soare spre vârfuri. Ochii mari, căprui, îi aminteau de cei ai lui Heidi. Avea trupul musculos la fel ca Duncan, deși era mai mic de înălțime ca el. Bine, cam toți pe care îi cunoștea erau mai mici ca el. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni albastru deschis, un tricou alb, simplu și un sacou de aceeași culoare cu pantalonii. Avea o pereche de ochelari de soare prinși în buzunarul de sus al sacoului. Părea un bogătaș tipic din Miami.

Spre deosebire de vărul său nu își mai lua ochii de pe ea. Ochii lui parcă o dezbrăcau și lucrul acesta o stânjenea și o speria în același timp.

- Vrei ceva? Vocea răgușită a lui Duncan îi întrerupe șirul gândurilor.

- Nu am niciun fel de bagaj. Mă duc să-mi aduc bagajul.

- Te duce Nate.

- O duc eu. Se oferă Brendan, privind-o pe sub gene.

- O duce Nate! Tu trebuie să vii cu mine la cazinou! Nu de asta mi-ai întrerupt partida de sex?

Blake rămâne fără cuvinte. Abia mai respira. Chiar auzise cu adevărat cuvintele acelea din gura lui? Nu e de mirare că celălalt o privea cu atâta poftă! Oare câte detalii despre noaptea trecută îi dăduse?