Hazard

Capitolul 17

Se duce încet lângă patul tinerei, strigându-i numele cu o voce din ce în ce mai stinsă. Când ajunge în dreptul ei și vede că respiră, închide ochii și răsuflă ușurat.

- Asta e ciudat! Nu ai fost niciodată atât de supărată pe mine încât să nu îmi mai vorbești.

Se așează lângă ea, dar ea încă nu se mișcase din locul acela. Privirea ei era fixă și rece și nu exprima nicio emoție.

- Nici măcar nu vrei să te uiți la mine? Spune cu toată blândețea de care era capabil.Îi trage capul ușor spre el, dar nicio schimbare. Se uita în gol de parcă și-ar fi pierdut mințile.

- Ce e cu tine? Blake, te rog, zi-mi ceva!

Îi sună telefonul. Îl scoate din buzunar și se uită la numele apelantului. Heidi nu mai avea nici ea răbdare.

- Nu vrei să vorbești cu fetița ta? S-a îngrijorat mult din cauza dispariției tale...

Întrebarea lui rămase fără răspuns. Începuse să creadă că nu era o simplă supărare. Duce cu ezitare telefonul la ureche.

- Da, Heidi. Da, am găsit-o.- Slavă Domnului! De ce a dispărut așa? Dă-mi-o la telefon, să vezi ce-i zic!

- Heidi... Nu știu ce are. Dar nu vorbește. Am crezut inițial că e supărată pe mine, dar nu a reacționat nici când i-am zis de tine. Nu se mișcă. Se uită fix.

- Iar? Oh, Doamne...

- Iar?!

- Da. Când a adus-o tata prima dată la noi nu vorbea.

- Poftim?!

- Eu eram prea mică, nu mai țin minte bine, dar știu că nu a vorbit mult timp. Tata se ducea cu ea de două ori pe săptămână la doctorul Ben Torres sau Bill Torres... Nu mai știu. În orice caz, știu că îl chema Torres și știu că e cel mai bun psihiatru din Miami Beach. După ce a fost pacienta acestuia o bună bucată de vreme a început să vorbească din nou.

- Mai ai numărul sau adresa doctorului?

- Cum spuneam, eram prea mică. Dar îl caut acum pe internet. Îți trimit un mesaj cu ce găsesc.

- Perfect.

- Ai tu grijă de ea, te rog. O să mă întorc acasă cât pot de repede.

- Nu-ți face griji. Rămâi acolo, aici n-ai ce să faci. O să te țin eu la curent cu starea ei.Închide și se uită la femeia de lângă el cu o infinită grijă și înțelegere.

- Oare câte lucruri mai am să aflu despre tine? Spune mângâindu-i părul.

Heidi îi dă numărul de telefon al doctorului, iar el programează o întâlnire urgentă.

- Avem întâlnire cu dr. Torres peste trei ore. Hai să te spălăm.

O ia în brațe și o duce în baie. O așează pe toaletă până potrivește apa. Tânăra nu reacționa în niciun fel. Nici nu părea să fie acolo cu adevărat, asta până în momentul în care el își întinde mâinile să îi desfacă curelușa. Ochii ei albaștri se ridică pe chipul lui. Nu mai erau goi. Din contră, îl priveau într-un mod atât de intim încât oricine altcineva s-ar fi simțit stânjenit. Păreau să-i reproșeze tot ce gura ei nu îndrăznea. El se așează în genunchi în fața ei și o ia în brațe, sărutându-i de câteva ori mâinile.

- De ce ești în halul ăsta? Vorbește cu mine!Dar ea nu zicea nimic. Doar îl privea. Pieptul i se ridica în sus și în jos în aceeași mișcare amplă cu care îl înnebunise încă din prima zi. Bărbatul înghite în sec și se hotărăște să nu o grăbească. Nu era prima data când i se întâmpla asta, deci probabil era ceva grav. Îi deschide curelușa. Își așează mâinile pe marginea rochiei și îi mângâie pielea în timp ce îi ridică rochia în sus, foarte-foarte încet, de parcă n-ar fi vrut să rateze vreun centimetru. Mâinile lui ajung în dreptul sânilor, pe care îi înconjoară, trăgând-o ușor spre el. Se ridică în picioare și îi dă îmbrăcămintea jos, plimbând-o ușor pe trupul ei, de parcă ar fi mângâiat-o. O îmbrățișează pentru a-i desface sutienul, dar ea se dă în spate. Ridică mâinile și-l desface singură.