dark fantasy | royalty |
Ultimele urme ale războiului dintre Tărâmuri se șterg, înlocuite de speranța unui viitor luminos pentru omenire. Credincioșii și ereticii de dincolo de hotarele Împărăției Verzi s-au unit definitiv, punând capăt urii...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
◇ ◇ ◇
În Noaptea Nouă, Împărăteasa nu dormi. De-a dreapta ei, pe patul rece, Sabia Verde arunca străluciri slabe, ce dansau tainic cu umbrele prelungi de pe pereți. Niciun sunet nu răzbătea până în încăperea parcă suspendată în timp, desprinsă de tot și de toate. Abia spre dimineață, Împărăteasa căzu într-un somn scurt și cumplit.
În vis, mâini nevăzute deschiseră fereastra, lăsând un fuior de lumină gălbuie să pătrundă înăuntru. Strălucirea se roti și se contorsionă, până luă formă de om.
Forma fiicei ei.
Împărăteasa deschise gura, dar niciun cuvânt nu-i scăpă printre buze. Corpul îi împietrise, prizonier al vrăjii visului.
— Mamă...
Stinsă, vocea copilei venea din depărtare.
— Odihnește-mă, mamă, în altarul Sanctuarului din orașul de după Păduri. La căpătâiul meu, să pui în fiecare noapte alt străjer.
Fuiorul de lumină se dădu înapoi. În spatele său, o masă neagră creștea pe cer, infiltrându-se prin fereastra deschisă.
O teamă cum nu mai simțise în viața ei fulgeră prin trupul Împărătesei. Apropierea negurii îi înțepă inima, rupând blestemul nemișcării. Avea s-o piardă, știa. Sări din pat, cu brațele în față, cu degetele întinse, doar-doar ar fi putut s-o atingă...
Valul de negură mătură încăperea.
Imaginea Ozanei se stinse, ca flacăra unei lumânări.
Împărăteasa se trezi.
În dreapta ei, lama Sabiei Verzi pâlpâi încă o dată, apoi se dizolvă.
