𝙈𝙮 𝙢𝙞𝙨𝙩𝙖𝙠𝙚⚔ 🅃🄰🄴🄺🄾🄾🄺

Trei- Jeon

Jeon Jungkook

Asta avea să fie cea mai importanta zi din viața mea.

Mama se întorcea din Coreea alaturi de tatăl meu și avea atât de multe poze sa îmi arăte.

Iubeam Coreea și chiar voiam sa ajung acolo într-o zi.

Cum aud o trăsură cobor grăbit scările. Hainele mele regale nu îmi dau voie sa alerg atât de repede.

Trăsura se oprește fix în fața mea iar mama își face apariția de după ușile acesteia.

Unul din oameni noștri îi deschide ușa iar eu merg și îi prind mâna ajutând-o sa coboare.

Era cea mai frumoasa femeie. Parul ei castaniu,ochii căprui,zâmbetul ei larg.

-Bine ai venit acasă,omma! spotesc și îi zâmbesc.

Ea îmi zâmbește la rândul său.

-Cum a fost în Coreea mamă? Ce ai văzut nou? rostesc ușor pentru a nu auzi tata.

-Îti povestesc când suntem doar noi. Am atâtea sa îți arăt!

Mama merge alaturi de tatăl meu în livingul mare. Eu pierd timpul prin curtea palatului.

Câteodată îmi doream sa fiu și eu un copil normal,sa nu trebuiască să stau aici închis mereu. Sa nu trebuiască să ies cu paznici.

Îmi doream o viață normală. Sa am prima iubire adevărată,sa beau odată băutură până nu mai pot sa stau in picioare.

Dar nu puteam,asta era viața mea. Eram obligat să fiu băiatul perfect,politicos,drăguț pentru ca lumea să mă iubească.

Fiind viitor rege aveam de respectat niste reguli stricte. Iar una din ele era politețea.

Plimbându-ma prin curtea palatului simt o mana care mă trage într-un colț.

Buzele persoanei se imprimă peste ale mele.

Era Asahi. Iubitul meu. Mama lui se numea Ae-Cha,si era slujnica reginei din Coreei. Nimeni înafara de mama mea și a lui nu știau de relația noastră.

Mama lui era în Coreea,iar Asahi stătea aici cu tatăl lui. Avea părinți ca mine,unul japonez,iar unul coreean.

-Ce faci aici Asahi? S ar putea să ne vadă toată lumea,își așează mâinile pe talia mea.

-E mult mai palpitant sa ști că ai putea fi prins,nu? zâmbește.

Nu eram sigur în legătură cu sentimentele mele.

Nu îl iubeam,nu simțeam asta. Dar eram atras fizic cat și comportamental de el.

Până la vârsta asta de 20 de ani fusasem cu vreo 4 băieți. Niciunul nu mi a dovedit iubirea pe care o caut eu.

Nici măcar Asahi.

Cum relația noastră este proaspătă nu cer atât de mult din prima. Îi ofer timp. Cu toate că simt că nu e ceea ce caut.

-Jungkook,aud strigătul mamei puternic.

Îl sărut.

-Trebuie sa plec. Ne vedem!

-Te iubesc Jungkook! spune el iar eu rămân neclintit.

Mă întorc și nu spun nimic. Nu simțeam la fel așa că nu puteam spune.

Cum ajung sus in living tatăl meu era pe pat iar lângă niste doctori.

-Mamă,ce s a întâmplat? Tata nu se simte bine?

-A leșinat. Doctorii spun că e bine,e doar din cauza stresului. Nu îți fa griji fiule,va fi bine.

Dormea.

După cum îl știu pe tata, în trei secunde se va trezi.

Unu. Doi. Trei.

-Ce mi s a întâmplat? Lua,ce caut aici pe pat? Trebuie sa discut cu domnul Coreei. Ajută-ma să mă ridic Jungkook,de ce te uiți?!

-Hataki,nu te simți bine. Ai leșinat,din cauza oboselii,ia o pauză. Domnul Coreei mai așteptată.

Așa era mereu ,încăpățânat. Mă bucur că nu seamăn cu el.

Sunt cu totul mama. Fața, comportamentul.

Mă bucur că seamăn cu femeia mea eroină. Mama era eroina mea.

Daca nu as fi avut-o pe ea viața mea nu ar fi fost atât de frumoasă.

Îmi oferă sprijin în tot,mă iubește,are grija de mine,mă apără de crizele de nervi ale tatălui meu.

Îmi aduc aminte acum câtva timp,cu câțiva ani în urmă,când aveam 17 ani taicămio a încercat să mă lovească.

Mama era atât de speriată. I am zis sa nu se bage însă nu a ascultat.

Palma care trebuia sa vina spre mine a lovit o pe ea.

Nu o sa îmi iert niciodată asta. Faptul că mama a fost lovită din cauza mea.

Ea merita tot ce e mai bun pe lumea asta. Nu mă merita pe mine.

-Jungkook,vreau sa vorbesc ceva cu tine,spune tata iar eu merg mai aproape de el. Te ai pregătit atât de mult timp,eu cred că a venit momentul sa...