𝙈𝙮 𝙢𝙞𝙨𝙩𝙖𝙠𝙚⚔ 🅃🄰🄴🄺🄾🄾🄺

Opt - Kim

Kim Taehyung

-Pentru început politețea. Nu mai spui pe nume oamenilor regali. Te adresezi cu "Măria ta" , "Majestatea ta" . Înțeles?

Dau ochii peste cap. Uram regulile astea. Știam câteva din ele însă nu voiam să le folosesc.

-Da Măria ta!

Mă așez jos iar mama se uita la mine.

-Urmatoarea,când mergi într-un loc public saluți,cu mâna,așa,îmi arată.

-De ce trebuie sa salut daca nu cunosc acei oameni?

-Pentru că ei te cunosc pe tine Taehyung! Reține,saluți când ești într-un loc public.

Bine mamă,salut când sunt într-un loc public,de parcă cunosc eu aceei oameni..

-Reținut!

-A treia,trebuie sa ai o relație cu o fata regală. Nu ai voie sa te întâlnești cu cineva care nu e de spiță nobilă.

-Cea mai proasta din toate regulile astea. Te întâlnești cu cine simți că ai o conexiune,nu cu orice prințesa care poate nici nu e cum pare.

Regulile regale erau încă unele extrem de bătrânești. Cum sa te căsătorești cu o fata doar pentru că familia ei e bogata,și nobilă.

-Trebuie sa îți găsim cat mai repede o prințesă. Un rege care are o soție este văzut mult mai bine în lume decât unul singur.

Îmi dau ochii peste cap. Mama chiar nu înțelegea că eu nu vreau sa fac asta. Mă dezgusta toată situația.

-Am înțeles Măria Ta! Acum pot sa mă duc acasă?

-Esti acasă Taehyung!

-Măria Ta,vreau să îmi iau la revedere de la prieteni mei din America. Nu îi pot suna,trebuie sa vorbesc cu ei față în față. Așa că dă-mi drumul din jungla asta.

-Kim Taehyung,vorbește frumos cu mama ta. Mergi și cere-i aprobarea bunicului tău. Nu pleci nicăieri Până atunci.

Mă ridic și fac o plecăciune. Bunicul era în biroul său făcând pregătiri pentru încoronare.

Bat ușor la ușă și rostesc.

-Măria Ta,pot intra?

-Intra Taehyung!

Deschid ușa și aștept să își ridice privirea din foile pe care le citea.

-Ia loc,spune și își dă ochelarii jos. Ce s a întâmplat Taehyung?

Imi masez ușor piciorul și mă uit spre el.

-Vreau să mă întorc în America pentru a -mi lua la revedere de la prietenii mei. Iar mama mi a zis sa îți cer ție,adică Mariei Tale ,acordul.

-Ei bine Taehyung, desigur că te vei duce. Trebuie sa îți iei toate lucurile de acolo. Dar după ce vei fi încoronat. Acum trebuie sa exersezi puțin. Să înveți reguli,sa te străduiești sa fi un rege bun,spune și își bune ochelari la ochi. După încoronare îți permit sa mergi.

Respiram greu,nu voiam tocmai atunci,voiam acum. Aveam nevoie sa vorbesc cu Bruno ,să mă ajute sa trec de situația asta.

Bruno era cel mai bun prieten al meu încă din copilărie,de când mă mutasem în America.

Îmi dovedise că e un om de încredere,care tine la mine.

-Va mulțumesc! fac o plecăciune și mă îndrept spre ușă.

Deschid și ies. Ajuns pe hol îmi masez tâmplele. Simțeam că o să o iau razna aici.

Ies din castel și o vad pe mama in curte alaruie de Ae-Chae. Fac o plecăciune și mă așez.

-Ma duc să vorbesc cu bunicul. Avem de pus la punct câteva întâlniri.

Nu spun nimic. Nici măcar nu mă interesa.

Ae-Chae nu se ridică. Stătea lângă mine și se uită spre mâinile mele pe care le strângeam una în alta.

-Măria Ta,spune ea și mă prinde de mână. Ești un copil așa bun ,știu că e greu sa fi rege,dar vei fi unul bun. Unul mai bun decât bunicul tău,șoptește. Și eu am un băiat,când te vad pe tine mă gândesc la el. Din păcate el e în Japonia. Slujests alaturi de tatăl său la curte regală.

Nu știam ce să spun. Mă uitam spre ea încercând să înțeleg de ce îmi spune toate astea.

-Vei fi un rege bun Măria Ta! Și eu voi fi aici să vă susțin! se uită în jos și îmi dă drumul la mâna.

Mă simt puțin mai bine nervi dispărând deodată.

Poate de asta aveam nevoie. De iubire, de încredere,de încurajare. Aveam nevoie de un părinte care sa fie alaturi de mine.

Îmi șterg lacrima care se prelinsese pe obrazul meu cald.

-Îți mulțumesc Ae-Chae! Chiar îți mulțumesc! spun zâmbind.