𝙈𝙮 𝙢𝙞𝙨𝙩𝙖𝙠𝙚⚔ 🅃🄰🄴🄺🄾🄾🄺

Șase - Kim

Kim Taehyung

-Ce mașină ai frate. Nu îți va permite bunicul cu asemenea bestie. Vei folosi trăsura regală.

-De parcă  mai suntem acum 100 de ani. Nu îmi place faptul că încă există regi , prinți.

Îmi dau ochii peste cap și mă așez rezemat de mașină.

-De ce ai abdicat? Știai că eu urmez daca tu abdici ,lașule!

-M am îndrăgostit Taehyung. Și nu regret. As abdica de 100 de ori daca as întâlni-o din nou pe ea.

Iubirea asta. Face oameni să își piardă mințile. Namjoon nu era așa,nici măcar nu voia o relație.

-Sti care e regula numărul unu nu? Întreabă el. Niciodată nu te întâlnești cu cineva care nu e de spiță nobila,sau mai rău,de sex asemănător. Așadar trebuie sa îți găsești o iubita prințesă!

Uram regulile,și mai ales cele venite de la curtea regală.

De ce sa te căsătorești cu cineva pe care nu-l iubești?

Nu am avut nicio relatie de lunga durata,in care sa pun atât de multe sentimente,dat mi as dorii. Vreau sa aflu cat de tare iubesc.

-Namjoon,cred că mama te ar omorî daca ai intra. Nu mai zic de bunicul. Înainte sa îi înșeli tu,eu eram copilul drogat,bețiv ,care umbla cu americanii,acum mă vor ca și rege.

-Intr-un fel pot spune că americanii chiar sunt drogați. Tu nu te încadrezi ca american.

-Daca stau sa mă gândesc cam toată viața mi am trăit o acolo. Locul ăla îl pot numi acasă.

Namjoon se apropie de mine și ma îmbrățișează. Era îmbrăcat lejer,nu îl văzusem niciodată fără uniforma de rege.

-Vrei reusii Taehyung. Vei un rege onorabil. Vei conduce regatul ăsta mai bine decât bunicul. Vei arăta ca tata. Eu asta îmi ziceam mereu să mă motivez. "Îl voi face pe tata mândru".

Tatăl nostru murise când mă născusem eu. Chiar în aceea zi.

Mama era în palat iar tata ducea o lupta cu China.

Cat mama m a născut pe mine,tata a fost decapitat.

Bunicul a reușit să câștige victoria și să o apere pe mama pe mine și Namjoon.

-Da,as fi vrut să îl cunosc și eu pe tata. Sunt sigur că era un om mai bun decât bunicul și mama.

-Era un om minunat. Știu că mereu îi zicea mamei când mai vi odată,că vrea să te vadă. Sa vadă ce crește în pântecele ei. Micuțul nostru Taehyung!

O lacrimă de prelinge pe obrazul meu. Ceea ce m a învățat bunicul a fost că "Regi și reginele nu plâng!".

Era o poruncă pe care mi-o aruncase când mă lovisem prima data la picior.

Sângeram și durerea era insuportabilă așa că am inceput sa plâng.

A țipat la mine să mă ridic și mi a spun aceea propoziție.

Atunci mic fiind,mi am zis că nu am voie sa plâng niciodată. Că nu trebuie sa o fac.

Chiar daca doare,regi nu plâng.

In America mi am dat seama că nu sunt încă un rege,așa ca am voie sa plâng,și am făcut-o.

M am simțit de 1000 de ori mai bine după aceea.

Acum era timpul să plâng. Sa îmi las toate lacrimile, pentru că urma să preiau conducerea,iar atunci lacrimile sunt interzise.

-Merg acasă Taehyung. Vei reuși,am încredere în tine. Trebuie să plec pentru că dacă mă vedem mama nu mai scap cu viața. Învăța regulile pentru a fi pregătit,exerseazati comportamentul. Fi blând,dar și rău,sa nu fi călcat în picioare. Iubește poporul, iubește-te pe tine!

-Îti mulțumesc Namjoon. Voi încerca. O salut pe soția ta ,și pe viitorul bebe,mă uit spre burta ei.

Zâmbește. Și el,și ea. Chiar daca nu ne înțelege pentru că ea nu e de origine coreeană, zâmbește.

Aud glasul mamei așa că fug în curte. Îi dau pachetul de țigări lui Gerard pentru a nu-l găsi bunicul.

-Ce s a întâmplat mamă?

-Unde ai fost? Te strig de o ora!!

-Până la mașina mea. Ce s a întâmplat? De ce mă căutai?

-Trebuie sa începi sa te pregătești. Începem cu regulile. Nu e timp!