𝙅𝙤𝙘𝙪𝙧𝙞𝙡𝙚 î𝙣 𝙙𝙤𝙞 || J.JK ˢᵒᵒⁿ

Capitolul 3

Lilla vrea să mor tânăr? Ce vrea să însemne asta? În holul de la intrare o persoană total necunoscută zace inconștientă pe jos, iar Lilla plânge. Doctorul își face treaba și trece pe lângă mine, punându-se în genunchi, lângă fată. Lilla nu se ridică asa că merg în spatele ei și o ridic ușor. Nu se opune, dar abia o pot ridica, și nu pentru că e grea, ci pentru că suferința din sufletul ei a slăbit-o.
O țin cu grijă ca și cum ar fi fost mama mea și o așez pe un fotoliu din sufragerie.

— Știu că ți-e greu, dar trebuie să-ți revii și să-mi spui totul. De ce a leșinat?

Lilla tresare din senin, apoi mă privește îngrozită. De ce privirea ei nu are nimic bun?

— El este de vină! Îl voi ucide, nenorocitul!

Lilla se ridica nervoasă în picioare dar eu o prind la timp și o așez din nou jos. Mă privește de parcă îi sunt dușman și nu șeful ei, apoi prieten și fiu.

— Cine? Spune-mi mie, îl voi face bucăți și-l voi arunca la câini să-l mănânce! Doar spune-mi cine e vinovat...

Cuvintele pare să aibă efect asupra ei, căci privirea i s-a mai potolit, iar acum oftează cu greutate.

— Are un iubit... mă rog, fost iubit! De când s-au despărțit el o hărțuiește și poliția nu o ajută pentru că el nu-i face nimic periculos.

Se oprește din a vorbi, pentru a bea o gura de apa din paharul adus de asistentul meu care a venit cu mine.

— De-o săptămâna nu reușeam să dau de ea, nici la muncă nu s-a dus, iar când am fost la poliție au spus plictisiți "Suntem siguri că e plecată cu prietenele ei, așa cum fac toate fetele" Nici măcar nu au vrut să-i controleze apartamentul... Nemernicii!

Ori cât de prost ești, nu poți ignora o mamă care își caută copilul disperată...

— După ce ai plecat tu și fufa aia, m-a sunat un număr necunoscut și am răspuns! Am crezut ca leșin când i-am auzit vocea slăbită! Ce puteam să-i spun? Sa o cert? Era clar ca se întâmplase ceva cu ea... cum să-mi cert fetița când ea îmi cere ajutorul? I-am zis să vină aici, așa s-a si întâmplat, dar apoi a leșinat în pragul ușii imediat ce am deschis ușa.. Iartă-ma că am chemat-o aici, Jeon, dar sunt mama și vreau să o știu în siguranța.

— Știai că dacă vine aici, acel bărbat nu o va putea răni, continui eu, iar Lilla aprobă. Ai făcut bine că ai chemat-o aici, bine? Voi avea grija de fiica ta si de tine pana îl găsesc pe nemernic, promit.

Lilla aprobă, iar eu mă ridic când doctorul îmi face semn să vin la el. Mă uit la Lilla și oftez. Ce-ar trebui să fac acum?

— Te rog, atât ca șef și prieten, să urci în una din dormitoare și să te liniștești. O voi aduce si pe Fata ta sus, bine?

O privesc cum își șterge lacrimile și se ridica din fotoliu, privindu-mă.

— Am încredere în tine, din acest motiv voi sta puțin sus. În caz de ceva, mă strigi.

Când ajunge la scări, se întoarce spre mine epuizata.

— O cheamă Jisona.

Înțeleg că se referă la fata ei, așa că aprob din cap. Lilla se întoarce, apoi urca la etaj. Eu mă întorc înapoi pe hol unde doctorul încă se ocupa de Jisona care e încă inconștientă.

— E plină de răni pe corp, de asemenea tensiunea e mică. După cum arată, cel probabil a fost ținuta închisă câteva zile. Din fericire începe să-și revină, dar ar trebui să mănânce sănătos și să bea multă apa. Vă voi lasă o rețeta cu medicamentele pe care va trebui sa le ia pentru durere.

— Mulțumesc că ați venit așa, din senin...

— Eu voi pleca, dar voi mai veni în vizita dacă vreți, spune, ieșind din casa.

— Sigur, nu e nicio problema!

Doctorul își ia la revedere și pleacă, iar eu rămân singur cu Jisona.

— Să te ducem în pat, șoptesc și o ridic cu grijă.