𝙅𝙤𝙘𝙪𝙧𝙞𝙡𝙚 î𝙣 𝙙𝙤𝙞 || J.JK ˢᵒᵒⁿ

Capitolul 5

Jisona

     Aș vrea să-mi deschid ochii și să privesc în jur, să pot ști unde mă aflu cu exactitate, dar durerea care-mi pulsează în corp și în special, în zona ochilor, mă împiedică să fac ceea ce vreau eu.
     Strâng puternic din ochii, gemând de durere și cu lipsa chefului și a puterii, îmi ridic încet o mâna, ducând-o spe frunte. Masez lent, fără mișcări violente și bruște, dar nici nu-mi dau seama de ce simt că întregul meu corp e rupt în două. Ce naiba?

     — În locul tău n-aș îndrăzni să deschid ochii acum.

      O voce masculină. Nu știu dacă e din cauza fricii pe care o simt mereu cu mine atunci când alt bărbat îmi vorbește, dar corpul meu începu să-mi tremure instant, de parca mi-ar fi fost frig.
     Dar nu mi-e frig, ci frică.

      — Liniște-te, nu îți voi face nici un rău. Ești cu mama ta la mine, străinul vorbi din nou, de parcă îmi citește gândurile și știe că mi-e groază.
     Sau sunt eu nebună?

     — Eu sunt Jungkook. Șeful și amicul mamei tale.

     Numele său mi se pare cunoscut.. ah, da! Șeful mamei de care se lauda că are cel mai bun șef pe care l-a avut vreodată. Dar cum am ajuns aici?
     Chiar dacă nu-mi place să o fac din cauza dureri, îmi forțez ochii să se deschidă, fiind orbita de o lumină puternică ce vine de afară.

     — Permite-mi să te ajut, vorbește din nou chiar dacă eu nu am spus nimic de când am devenit conștientă.

     Șeful mamei se apropie de mine – poate că prea mult – și îmi mai adaugă o pernă sub cap, forțându-mă să mă ridic în fund.
     Parfumul său îmi invadează nările și mă forțez să nu i inhalez parfumul dulce-amărui. Mimez un mulțumesc cu jumătate de gură și mă uit spre el atunci când făcu 2 pași în spate.

     Puteam să-i simt aura puternică și protectoară din jurul său, ca mai apoi să-i văd chipul de... bebeluș? Sunt confuza atât de mult încât nu știu dacă vederea mea are ceva sau el chiar arată așa...
     Corp musculos, dar cu un chip de bebeluș. Parul negru, puțin ondulat îi acoperă fruntea, Intrând ușor în ochii, dar nu atât cât să pară că-l deranjează.

     — Mhm, câți ani aveți?

     Dintre toate întrebările posibile, am ales una idioata și personală. Jungkook – sau ar trebui să-i spun Domnul ?

     — Nu cred că-și are rostul întrebarea, dar pentru că sunt un gentleman, îți voi răspunde.

     Îmi cobor privirea rușinată și mă joc cu degetele în poala, ca un copil mic fiind supărat.

     — Tocmai am împlinit 26 de ani acum o săptămână.

     26 de ani? Bărbatul ăsta are douăzeci și șase de ani? Cum e posibil să arate de parcă are 20 de ani, la vârsta lui?
      Dumnezeule!

     — Va veni mama ta imediat să-ți dea de mâncare, apoi vei putea ieși în curtea din spate. Să nu te sperii de oamenii mei. Ei te vor proteja de fostul tău iubit.

     Mai nou sunt păzită? Mama, ce tot faci? Ce pui la cale?