nightmare | taegyu

1

— Ah, omule, dacă ai ști ce sâni mișto avea tipa aia! Și e și drăguță. Ar trebui să vorbesc cu ea, să o invi-

Brusc, persoana cu care vorbea Beomgyu înfipse în abdomenul băiatului un cuțit zimțat, cuțit folosit de obicei la felierea pâinii, și îl mișcă înăuntrul lui Beomgyu, ca și cum cuțitul ar fi fost o simplă cheie.

A fost ceva neașteptat pentru Beomgyu, căci nici nu avusese timp să reacționeze. Doar s-a uitat cu ochii mari la cel din fața lui, nereușind să își termine de spus măcar ideea.

— Mori, Beomgyu.

Beomgyu își deschise ochii. Era al naibii de speriat și de transpirat, și simțea un nod în gât, care nu îl prea ajuta să respire corespunzător.

Ca și cum asta nu fusese suficient, simțea o durere groaznică în abdomen, ca și cum momentul în care fusese străpuns cu acel cuțit fusese într-adevăr real.

— Ma-Mamă! Tată!

Părinții lui Beomgyu au sărit ca arși din patul lor, și au alergat spre camera adolescentului, agitați și speriați, așa cum era și Beomgyu.

— M-a înjunghiat! Chiar aici!, suspinase Beomgyu, indicând spre partea stângă a abdomenului său.

Dar nu era nimic acolo. Nu exista nici măcar o zgârietură, darămite o pată de sânge sau vreo urmă lăsată de vreun obiect periculos. Totuși, era un motiv de îngrijorare pentru părinții acestuia, dar înțelegeau perfect problema pe care o avea fiul lor cu acele vise.

Femeia a inspirat niște aer, trăgându-și fiul la piept, și mângâindu-i spatele. Trebuia să fie alături de copilul ei.

— Liniștește-te, Beomgyu. Liniștește-te și spune ce se întâmplă cu tine..., îl încurajează tatăl său, așezându-se pe pat, lângă ceilalți doi.

— Persoana din vis... Persoana din vis a vrut să mă ucidă. Ce e asta? Ce ar trebui să însemne asta?, izbucni Beomgyu, ținându-se de cap.

Nu își putea explica ce și de ce. Ce a însemnat acest coșmar, și de ce persoana din vis a recurs la un așa lucru rău, la o astfel de intenție criminală.

Beomgyu se zmunci din brațele mamei lui, întinzându-se după paharul cu apă, care se afla tocmai pe noptiera lui, și bău niște apă. Poate așa, își va reveni și va reuși să gândească limpede.

— Beomgyu, te înțeleg, ai avut un coșmar. Dar privește partea bună! Poate ăsta e un aspect care ne poate ajuta să rezolvăm problema ta., vorbi tatăl său, extraordinar de fericit.

Bărbatul nu putea reciproca sentimentele cu soția și fiul său, care erau foarte îngroziți de starea lui Beomgyu.
Femeia a strâns din ochi, după care s-a ridicat din pat.

— Dragule, consider că ar trebui să îl ducem pe Beomgyu la spital. Poate a avut o criză la fiere, sau ceva de genul acesta, dacă a simțit că îl doare acolo...

— Ce? Mamă, nu... Nu e nimic de genul ăsta! Cred că a fost doar un șoc din cauza coșmarului, dar sunt bine acum. Sunt foarte bine., le zâmbi adolescentul, deși nu era deloc bine.

Nu voia să își obosească părinții și mai mult, căci și așa au făcut destule pentru el. Poate alți părinți nici nu l-ar fi crezut.

— Beomgyu, ești sigur?, spuse femeia, fiind în continuare îngrijorată.

Soțul ei o prinse de mijloc, mângâindu-i părul.

— Haide, dragă, l-ai auzit. Beomgyu a spus că e bine acum. Oricum, dacă se va mai întâmpla ceva, Beomgyu ne va chema.

După ce bărbatul a primit aprobarea fiului său, cei doi adulți s-au întors în dormitorul lor, înapoi la somnul lor extrem de important pentru ei.

Erau amândoi angajați; tatăl lui Beomgyu era procuror, iar mama lui era asistentă medicală.

După ce liniștea s-a așternut din nou peste reședința familiei Choi, Beomgyu a fost hotărât să își continue somnul, dar nu a putut.
Nu a închis un ochi, și s-a luptat să rămână treaz cu orice preț.

De fiecare dată când închidea un ochi, scena în care a fost înjunghiat îi apărea în minte. Nu putea scăpa de acea imagine nenorocită!

Speră că e prima și ultima dată când va păți asta.

o să-l omor pe beomgyu și o să regret asta pentru ca îl plac. regret și că îl plac (cred) >:(

PRIMUL CAPITOL SJSJDJD
CUM VI SE PARE???? ~kanggi