𝗗𝗲𝗮𝗱𝗦𝗵𝗼𝘁

PROLOG

ROYAL

     Încarc arma. Privesc gloanțele. Lucesc în lumina slabă a lămpii. Poza țintei mele parcă mă urmărește, repetând la nesfârșit aceeași întrebare: de ce? Înclin capul într-o parte, mijind ochii. Pentru că așa trebuie, răspund în gând. Asta am fost plătit să fac, continui. Nu e nimic personal. Nu e niciodată ceva personal. Respir profund; sting lampa. Acum nu mai pot vedea poza. E mai simplu așa. Îmi imaginez acel păr blond, îmbibat în sânge și mă crispez. Vizualizez acei ochi albaștri, închizându-se încet, pierzând sclipirea vieții. Are un zâmbet frumos, îmi pare rău că o să-l răpesc pentru totdeauna.

     Strâng maxilarul, până simt că e la un pas distanță să plesnească. E rândul meu să întreb de ce. De ce plătesc copiii greșelile părinților? E dezastruos. Complet eronat, anormal. Nu o cunosc personal, însă zâmbetul ei îmi face pielea să se înfioare. Nu știu câți ani are. Știu doar cum o cheamă: Amaris Amelia Kane. Fiica judecătorului Thomas Kane. Cu siguranță, acest Kane s-a sabotat singur, ajungând pe lista neagră a oamenilor periculoși. Din păcate, fiica lui a ajuns pe lista mea neagră. Poate de pe alte liste scapi... De pe a mea, există un singur deznodământ în legătură cu acea scăpare. Nu există una.

     Ies din cameră. Aranjez pistolul la spatele pantalonilor. Mișc gleznele, asigurându-mă că am ascuns în bocanci bricegele stiletto. Iau servieta dublă, în care se află sniperul și un singur glonț. Pentru că nu ratez niciodată. Las remușcările de o parte; nu e în situația asta din cauza mea. Nu o pot ajuta. Sper doar să își poată găsi liniștea pe lumea cealaltă, dacă aici nu a avut parte de ea. Repet numele restaurantului unde îi voi livra cea mai rapidă moarte. Nu merită să sufere. Clinton's Dinner, locul unde judecătorul Kane urmează să își sărbătorească aniversarea, e pe punctul să devină ultimul loc în care își va vedea fiica respirând. Mă voi asigura că nu va uita vreodată cadoul pe care i-l voi oferi.

     E doar despre afaceri.

     Nimic personal.

|

:) surpriză?