Adevărul

5

Cezar a stat toată ziua lângă patul meu pentru a se asigura că am tot ce îmi trebuie. Mă forțam să fac cat mai mult efort chiar dacă nu aveam voie momentan, însă nu-mi plăcea să stau întinsă în pat doar pentru că niște răni nu-mi dădeau pace.
De fapt, ceea ce mă deranja și mai tare era spatele meu care arăta mult mai rău acum, motiv pentru care nici macar nu-mi doream să-l privesc în oglinda pentru a vedea in ce hal arăta, chiar dacă îmi puteam imagina.
Din cauza acestui incident, coșmarurile cu Luca începuse să apară din nou, însă, doar zâmbetul pe care mi-l dăduse in momentul in care acel fier încins în foc se lipise de spatele meu gol. Chiar și în momentul de față încă mă bântuie țipetele, plânsul isteric, rugămințile de a mă lăsa în pace, disperarea pe care o aveam in acel moment, toate astea mă făceau să-mi doresc sa fii murit în ziua aceea.
Deși fac parte din trecutul meu, Luca a fost mereu coșmarul și frica vieții mele. Ceva peste care n-aș putea sa trec atât de ușor, având în vedere că am inceput sa am din nou coșmaruri cu el.

- Orice s-ar întâmpla, vreau sa știi că sunt aici. Nici Luca, nici nimeni în viața asta n-o să-ți mai facă rău vreodată.
Deși aveam mare încredere în Cezar și în ceea ce spunea, știam că ce aveam noi doi avea să se termine foarte curând. Între mine și el există iubire, însă, era o iubire distrusă de propriile noastre suflete. O iubire care încet se stinge pentru totdeauna.
Mi-aș dori să-mi cer scuze in fata celui pe care îl iubesc, că inima mea nu avea să mai bată la fel din momentul in care ușor ușor ea se transformă în praf.
Pe zi ce trece, puțin câte puțin, mici bucăți dispar, iar asta era motivul pentru care iubirea mea pentru Cezar începea să moară definitiv.
Știam că avea să-mi rămână amintire, o poveste pe care as citi-o in fiecare moment din această viață, poveste pentru care as deschide din nou și din nou cartea.
Am fost conștientă că aveam să mă pierd pe mine daca am sa incep să-l iubesc pe el, însă, am ales să-mi fac sufletul bucăți pentru al vindeca pe al său.

- Știu, Cezar.
Îți mulțumesc, chiar foarte mult că încă ești aici pentru mine.

Buzele sale mi-au sărutat fruntea, simțind cum nu-mi doream să-l pierd.

Trei luni mă târziu

Cezar

Intrase în casa pentru a se răzbuna pe cel care o ținuse la pat atat de mult timp, având de gând să o ajut in orice și-ar dori să facă. Devenise mult mai dura cu ea și cu ceea ce se întâmpla în jurul său, simțind că își dorea să distrugă orice o făcea să se enerveze.
Deși știa să se bată, nu a folosit asta niciodată...până acum. Era foarte dură, parca sufletul sau nu mai simțea milă și teamă, dându-mi seama că nu mai era acea Nina blândă pe care o cunoscusem de mici, de care mă îndrăgostisem.
Văzând cu câtă ura lovea, îmi dădusem seama că nu se mai putea salva nimic la ea, datorita a ceea ce simțea acum fata de oamenii din jurul ei.
Pumnul unuia dintre tipi făcuse constant cu fața iubitei mele, fiind pregătit să-l lovesc, însă mi-o luase înainte, lovind-l cu toată puterea pentru a fi singura că nu se mai ridica de jos.
In momentul in care văzusem ca își șterge sângele de la gură cu zâmbetul pe buze, atunci mi-am dat seama că mă căsătorisem cu diavolul.

- Sa plecam de aici, poliția e pe drum.

Făcusem cum Nick spuse, urcând în mașina pe care acesta o conducea. Ochii Ninei erau ațintiți asupra mea, zâmbetul său făcându-mă să-i privesc buzele ce acum îi erau crăpate. Și-a apropiat fata de a mea, buzele sale sărutându-le scurt pe ale mele, simțind gustul metalic pe care îl lăsase din cauza sângelui de pe buza ei.

- Te iubesc, Rivera, și orice s-ar întâmpla în viața aceasta, nimic nu o sa schimbe faptul că, cuvintele acestea vor exista pentru tine in sufletul meu.

- Și eu te iubesc, Alvarez. Si chiar daca o sa exista o alta ea în viața mea vreodată, aceste cuvinte îți vor aparține pe bune doar ție.
Mi-ai dezghețat sufletul pentru a putea iubi din nou, iar ea te-a ales numai pe tine.
Indiferent de distanta dintre noi, tu vei fii femeia pentru care as veni și de la capătul pământului.

Îl iubeam chiar daca simțeam cum iubirea mea față de el dispărea încetul cu încetul.