Adevărul

7

Capul mă durea îngrozitor de tare, știind că nu trebuia să beau atât la petrecerea aia idioată. Mă trezisem in bibliotecă, acoperita cu pătura ce se afla cândva pe canapea, corpul meu fiind gol lângă cel al lui Cezar ce încă dormea.
Deși știam că făcusem o greșeală, îmi plăcuse al naibii de tare ceea ce se întâmplase între noi aseară, știind că a fost una dintre cele mai nebune pe care o știu.
Am inceput să-i sărut gâtul, știind că avea să se trezească în felul acesta, auzind un simplu mormăit din partea lui, trezindu-mă dintr-o fracțiune de secundă deasupra lui Cezar. Acesta îmi privea corpul adormit, observând abia apoi că corpul său era plin de ruj roșu, zâmbind in colțul gurii.

- Ce ar fi să-mi oferi o ultimă plăcere, Rivera, înainte să-ți dau marea veste. Sprânceana lui se ridicase, însă știam că era de acord cu ceea ce îi propusem in acest moment, știind că pe lângă asta, curiozitatea îl rodea foarte tare.
Mâinile sale îmi ridicase fundul pentru a putea intra in interiorul meu, lasându-mă pe mine să mă mișc după cum voiam, acesta ridicandu-se in fund. Mișcările noastre erau mult, mult prea rapide, iar gemetele noastre rupeau liniștea din biblioteca, simțind cum Cezar se excita al naibii de tare, iubind să-l văd astfel.
Deși nu știam dacă afecta sau nu ceea ce făceam, Cezar urma să fie tată.
Buzele noastre erau unite, acesta muscându-mi buza de jos, șoptindu-mi la ureche să-i spun micul meu secret.
In timp ce acesta se mișca, iar gura mea era deschisă datorită gemetelor, mi-am muscat buza privindu-l.

- Vei fi tată, Cezar, vorbele mele il făcuse să se oprească, făcându-mă să-i privesc ochii. Părea șocat, însă habar nu aveam dacă era fericit sau nu.

- Glumești, nu? Ochii săi sclipeau, ceva ce nu văzusem niciodată la el

- Nu, Cezar, la naiba, o sa fim părinți...

- O sa fim cei mai frumoși părinți, Alvarez.

Am inceput sa râd, un râs destul de auzibil.

- Misca-te Rivera, la naiba.

Cezar rase, miscându-se pentru ultima dată înainte de as-i da drumul.

14:37

-Adica voi doi veți fi părinți? Glasul mamei mele se făcuse auzit în bucătărie.

- Da, mama, eu și Cezar o sa fim părinți.

- Ești sigură că e Cezar? Sa ne aducem aminte că ți-ai tras-o și cu Bene de foarte multe ori, doar voi știți dacă a lăsat sau nu în tine.

Începeam să o urăsc din toată inima pe Camila, iar privirea lui Bene părea una dezamăgită. Știam că Bene își dorea ca copilul sa fie al său, insa, de fapt nici eu nu aveam habar al cui era.
Cezar îmi spuse că o să facem cumva sa aflăm al cui e, și chiar daca copilul avea să fie a lui Bene, îl v-a crește ca pe al său.
Mă simțeam vinovată, însă, știam că Cezar e langa mine.

- Termina, Camila. Nu e vina ei că Bene nu te-a vrut de la început, bine? Încetează să mai faci rău oamenilor.
Vocea Mariei m-a făcut să o privesc, in schimb Camila a părăsit încăperea destul de nervoasă.
Cu toții erau fericiți pentru această sarcină și, deși nu știam cum ar trebui sa procedez cu un copil, mama mi-a promis că avea să-mi fie alaturi.

- Suntem amândoi în asta, da? Nu te gândi la faptul că nu sunt eu tatăl copilului, Nina.
Indiferent că e al meu sau nu, îl vom crește împreună.

- Știu că te-ar durea sa nu fie al tău, Cezar, însă, îți promit că copilul acesta este al tău, că tu ești cel pe care Yessin îl va striga Tati.

- Yessin? Adică știi ce e?

- Da, deși nu pare că am burtă, deja au trecut patru luni. Mi-a fost frica să-ți spun despre el crezând că nu o să-l accepți vreodată...

- Mereu mi-am dorit un copil cu tine, știi? Am trecut prin multe împreună, Nina, și nici măcar faptul că am crezut că nu ne mai iubim.
Iar acum, acum o sa ne unească și mai mult copilul, copilul nostru.

Trecuse ceva vreme de când au aflat că vom avea un copil, cu toții fiind foarte grijulii cu mine pentru a nu se întâmpla ceva. Până și Bene se asigura că totul e in ordine cu noi, făcându-mi toate poftele pe care mi le doream.

- Nina, putem vorbi? Bene intrase în camera, făcându-i semn să se așeze pe pat lângă mine.

- Știu că amândoi am greșit făcând acele lucruri, însă, vreau să știi că nu-mi pare rău. Chiar daca copilul nu o sa fie al meu, eu mă bucur foarte tare că Cezar o sa fie in sfârșit tată, tată de băiat.
Mereu te-am iubit, Nina. Mereu ai fost fata pe care mi-o doream aproape, fata pe care o vedeam cea mai frumoasă dintre toate în viața asta. Nu era nimeni pe lumea asta că să mă liniștească cum o făceai tu, nu doar cu atingeri, ci și cu zâmbetele acele calde pe care mi le dădeai când îmi simțeam inima grea. Tu mereu ai liniștit-o, mereu i-ai alinat durerea, și ai făcut-o să înflorească cum nu a înflorit niciodată.
Ești femeia pe care inima mea nu o s-o uite vreodată și, chiar daca vor trece ani, și voi avea și eu familia mea, îmi voi aminti de prima mea iubire, prima și ultima fata pe care o voi iubi in această viață.
Sentimente voi mai avea, dar niciodată nu voi mai putea purta o iubire atât de sinceră cum ți-am purtat ție, Nina.
Eu voi pleca, dar îmi doresc să știu că de acum in colo vei fii cea mai fericita femeie. Îți mulțumesc că mi-ai fost alături, mulțumesc că m-ai păstrat în viața în tot acest timp.
Te iubesc, Alvarez, și nimeni nu o sa schimbe acest lucru vreodată.

Lacrimile îmi udase deja fața, iar inima îmi bătea foarte tare. Brațele sale îmi stranse trupul ușor în brațe, văzând amândoi că Cezar ne privea zâmbind din ușă.
Știam că iubirea lui Bene fata de mine nu avea să se termine, însă, nici iubirea mea față de el nu aveam să o dau la o parte.
L-am iubit, cu toate că Cezar încă era în sufletul meu.