O adulmecare, o pastila, o saritura

81 3 6
                                    

Trezindu-te incet, auzind masina rapida parcata. Am adormit, nu mi-am dat seama. Nu știam unde suntem, dar Bill era încă pe scaunul din față. Vorbea cu cineva, nu știam cu cine. M-am așezat, uitându-mă pe fereastră. Era întuneric, dar nu eram afară. Deasupra noastră era o lumină bâzâit, care abia ne luminează împrejurimile. Am descoperit alte mașini parcate de o parte și de alta a noastră, presupunând că suntem într-un garaj. A fost unul ușă mare în colțul îndepărtat, care ducea într-o cameră.

,, Trebuie să plec, e trează. "A spus cuiva, închizând telefonul.

"Unde suntem?" am spus răguşit. M-am uitat în jur, confuză. Eram încă acoperit de sânge uscat, luptându-mă cu mirosul dureros al lui Katie din minte. Nu mai aveam haine, eram Dumnezeu știe cât de departe de apartamentul meu. Contractul meu de închiriere a expirat și, din moment ce nu răspunsesem sau plătisem, lucrurile mele erau probabil într-un tomberon undeva. Mi-au tăiat hainele în spital, fiind inconștienți și tot.

„Casa nouă, o să-ți placă". Spune el privind înapoi la mine, cu un zâmbet liniştit pe buze. A scos ceva din buzunar.

"De ce o casă nouă, nu ai avut una? Cea în care eram noi?" Am adulmecat, ridicându-mă să mă uit la el.

El a oftat. — Da, dar să-i ucizi pe acești tipi însemna că am avea mai mulți dintre ei, așa că ar fi mai ușor să ne mișcăm decât să riscăm viața cuiva. El a spus. A scos un plastic, o pulbere albă înăuntru. A pulverizat un câteva rânduri pe tabloul de bord, scoțându-l din buzunar o bancnotă de un dolar și rulând-o făcând un pai din el. Îl puse lângă nară și se încordă.

"Dumnezeu." mormăi el ștergându-și nasul. La naiba. I-am smuls sulul din mâini, târându-mă pe scaunul din față. Oricum nu mai aveam o viață, așa că de ce să nu mă bucur de puțina „libertate" pe care o aveam? M-am căzut pe scaunul pasagerului și le-am mirosit pe ultimele două, netulburată de arsă.

,,Angelina, nu știam că îți plac lucrurile astea."spuse el pe un ton de glumă.

,,Nu. Urăsc chestiile astea."am spus, direct.

„Atunci de ce ai făcut-o?" observă el, puțin confuz. M-am întors să mă uit la el.

"De ce nu? Sunt deja mort." i-am răspuns, tăcându-l. Am fost mort. Când Katie sa prăbușit în brațele mele și pe podea, am știut că plecasem cu ea. Nu aș fi niciodată la fel, nici pentru Bill, nici pentru Tom, nici pentru nimeni. Nu am vrut să-mi sun părinții, oricum mă voiau afară.

"Ce faci?" El a intrebat. Începusem să scotoci prin toate torpedourile, prin toate sertarele, prin cutiile din uşă, prin geanta cu restul de cocaină.

"O țigară." am spus, direct în sus. M-am uitat la el și a băgat mâna în buzunarul hainei. A scos un pachet întreg și o brichetă, iar eu mi-am pus unul în gură.

„Dă-mi încă o pereche". am spus, întinzându-mi mâna.

"De ce?" A spus el, de fapt șocat. „Nu m-am gândit niciodată la tine ca fiind un fumător sau dependent de droguri". El a chicotit.

,,Doar când sunt în aceeași cameră cu tine." am spus luând o pufătură. L-am privit cu ochi grei, ținând încă mâna întinsă. îmi scot țigara din gura lui și se așează pe fața mea.

"Priveste." spuse, scoţând încă două. le am sfâșiat și bricheta lui. Nici nu m-a deranjat palma, am trecut prin mult mai rău. Tot ce am făcut a fost să mă uit pe fereastră la celelalte mașini, pufnind tutun. Ambele nări mi-au fost iritate de la orice coca pe care tocmai am pufnit, dar mintea mea era neclară, ceea ce era bine. M-am uitat înapoi la Bill, care încă se uita la mine.

Satan ReincarnateWhere stories live. Discover now