In love with a German singer

Câteva zile până la cursa din Tokyo

E dimineața. Mă uit la Bill care încă doarme și mă ține în brațe. Astăzi avem ore de la 12, așa că nu mă grabesc să mă trezesc. Mă fac mică în brațele lui Bill și când încep să adorm, aud bătăi insistente în ușă. Se trezește și Bill.
Eu: Neața soare!
Bill: Neața prințesa! Cine tot bate?
Eu: Nu știu, dar mi s-a stricat somnul de tot.
Bill: Dacă am fost trezit pentru ceva banal, o să fac urât.
Eu: La fel și eu.
Bill se dă jos din pat, își ia un halat și se duce la ușă. Se pare că e Tom.
Bill: Hai, uimește-mă. Ce s-a întâmplat?
Tom: Am făcut pe dracu. (intră în camera noastră supărat, chiar speriat)
Eu: Ce s-a întâmplat?
Bill: Ce ai mai făcut?
Tom: Cred că am făcut o mare greșeală. Aseară n-am mai făcut-o fiind că Leyla are stări de greață...
Bill: Sper că nu te referi la ce cred eu. Tu ești tâmpit?
Ei: Stați! Ea a băut aseară, nu?
Tom: Da, a făcut concurs cu mine din câte îmi amintesc.
Eu: Leylei i se face rău dacă bea prea mult. Dar dacă vrei să fi sigur, îi luăm un test de sarcină.
Tom: Sper să fie cum zici tu. Nu că nu mi-aș dori, dar încă e mult prea devreme.
Tom se uită prin cameră și după la mine și Bill rânjind.
Tom: S-a auzit gălăgie de aici de zici că ar fi fost război. V-ați făcut fanteziile de-a binelea azi-noapte, asta e clar. (râzând) Uite ce dezordine e aici. (spre Bill) Se pare că încă te descurci. (acum către mine) Din moment ce ai făcut-o să țipe așa, e clar.
Eu: Așa, și? Am avut noaptea noastră. Și putem face asta oricând vrem. Nu trebuie să cerem voie ca să facem sex.
Bill se uită la mine pervers și mulțumit de faptul că sunt obraznică.
Tom: De acord drăguță. Sincer, chiar îmi place când vă aud, mă excită. Nu la fel ca Leyla, dar e un sunet plăcut.
Bill își dă ochii peste cap și se strâmbă la Tom, iar după realizează ceva.
Bill: Apropo de Leyla, se pare că ai uitat de ce ai venit aici.
Tom: Corect. Mă duc să iau un test.
Tom pleacă. Bill vine și se așează lângă mine pe pat.
Bill: Așa e Tom, n-ai ce să-i faci. Are mintea perversă și se gândește numai la fete, bine, acum doar la Leyla, dar sincer nu aș putea trăi fără asta. Fără el.
Eu: Înțeleg. La urma urmei sunteți gemeni. Și sincer nici nu-mi pot imagina grupul nostru sau pe tine fără el.
Bill: Da, dor că e prost. Dacă chiar a lăsat-o pe Leyla însărcinată? Fata e de-abia în primul an de facultate.
Eu: Nu cred că e însărcinată. Am eu o presimțire că totul e ok.
Bill: Dacă zici tu...
Eu: Sunt sigură.
Bill zâmbește. Ne schimbăm, el coboară în bucătărie, iar eu merg la Leyla.
Eu: Hei, ești bine?
Leyla: Cred că am exagerat cu băutura aseară. Dar acum sunt mai ok decât atunci când m-am trezit. Mă bucur că n-am vomitat prin cameră sau pe Tom, că muream.
Eu: Se mai întâmplă, dar l-ai speriat rău (și încep să râd).
Leyla: Săracul Tomy. Mă duc la el să văd ce face.
Eu: Nu e acasă.
Leyla: Păi unde a plecat.
Eu: El crede că e posibil să te fi lăsat însărcinată și s-a dus să cumpere un test.
Leyla: (râde) Nu există așa ceva. Adică bineînțeles că în viitor, dar nu acum.
Eu: Așa a zis și el.
Leyla zâmbește. Coborâm și îl văd pe Bill că termină de făcut omleta.
Eu: Mmmmmmm... Ce bine miroase! Deja îmi lasă gura apă.
Bill: Tom face cea mai bună omletă, așa că am încercat să fac și eu să văd cum iasă.
Eu: La cum miroase fi sigur că nu mai rămâne nimic.
El zâmbește și se întoarce să ia ceva. Eu fur o bucată din omletă.
Eu: Mmmmmmm! În viața mea n-am mâncat ceva mai bun!
Bill: Hei, încă nu era gata de servit! Ce obraznică ești. (începe să râdă și o ia la fugă după mine ca să mă "bată").
Bill: Ha! Te-am prins! (începe să mă gâdile)
Eu: Nu fi așa sigur!
Încep și eu să-l gâdil și atunci îmi dă drumul.
Bill: (râzând) Gata! Mă dau bătut!
Eu: Ți-am spus să nu te pui cu mine.
Sar pe el și îl sărut. Între timp vine Tom.
Leyla: Tomy! Ce faci?
Tom: Am luat asta. (îi dă testul)
Leyla: Știu. Nu trebuia să te sperii așa, dar apreciez faptul că îți faci griji pentru mine.
Tom: Normal prințesă! (Tom se schimbă la față când simte mirosul de mâncare)
Ați făcut omletă?
Eu: Billy a făcut (și îl iau pe Bill de mână), e genială!
Tom: Tu ai făcut omletă? (râde) Chiar vreau să văd ce gust are.
Bill: Mda... Ce amuzant. Oricum Maria a spus că îi place și asta e tot ce am vrut să aud. Tu poți să rămâi cu omletele tale.
Tom: Și Leyla ce a spus?
Leyla: Eu încă n-am gustat.
Bill: Gustă! (îi întinde o farfurie cu omletă)
Leyla ia o gură și face ochii mari. Mai bagă câteva guri.
Leyla: Mâncarea asta e genială! Voi gătiți chiar mai bine ca noi!
Bill: Nah, nu se compară omletele noastre cu pizza voastră.
Tom: De acord cu el. Prea bună a fost mâncarea aia.
Leyla: Hmm, nu știu.
Eu: Gata cu vorba, hai să mâncăm o dată. Omleta aia e prea bună ca să o las să se răcească.
Bill începe să râdă. Ne așezăm toți la masă. Bill se uită la Tom.
Tom: Ce te uiți așa? Da, omleta asta chiar e foarte bună. Se cunoaște că ești fratele meu.
Bill: De fapt chiar mi-a ieșit mai bună decât a ta. (și începe să râdă)
Tom: Hmm, poate, dar trebuie să gust din amândouă ca să fac comparația.
Continuăm să vorbim și să râdem. Terminăm de mâncat și urcăm în camere să ne pregătim pentru facultate. Între timp și Leyla face testul și evident că e negativ, iar Tom respiră ușurat. Ajungem destul de repede acolo. Prima oră avem geografie.
Profesorul: Cum sunteți 50 de studenți în clasă, o să facem 10 grupe de câte 5. Fiecare grupă va avea un proiect în care va aborda o temă scrisă pe tablă.
Bineînțeles că în grupul nostru suntem noi 4, dar... al cincilea membru e Ilona.
Ilona: Hei, v-a fost dor de mine?
Tom: Nu, nu și nu! Domnule profesor, nu puteați să băgați pe altcineva în echipa noastră? Oricine numai nu ea.
Profesorul: Îmi pare rău Tom, dar așa au fost făcute grupele. Nu pot să schimb nimic.
Tom își pierde răbdarea, dar Bill îl potolește.
Bill: Nu merită. Aia e, ne conforăm. La urma urmei e doar un proiect.
Tom: Atunci hai să-l facem mai repede și să scăpăm de asta.
Tom ne trage pe mine, Bill și Leyla mai aproape ca să ne spună ceva.
Tom: După ce ieșim de la cursuri, o să o expediez de aici. Voi vă dați seama că ea va fi mereu pe capul nostru?
Bill: Ok. Dar acum păstrează-ți calmul.
Leyla: Nu te enerva din cauza ei. Nu merită.
Eu: Hai să încercăm să nu o includem prea mult, facem proiectul și fără ea.
Tom: Ok.
Mă întorc spre Ilona.
Eu: Cred că nu te deranjează să stai și să facem noi munca.
Ilona: De acord, îmi place să stau.
Mă întorc la băieți.
Eu: Aparent i-a convenit.
Începem să lucrăm la proiect. Eu și Bill ne ocupăm de desene, design și imagini, iar Tom și Leyla de texte și ordonarea proiectului. Profesorul se plimbă prin clasă să vadă cum ne descurcăm cu proiectele și observă situația noastră.
Profesorul: Ilona, tu de ce nu lucrezi la proiect?
În momentul în care ea vrea să răspundă, îl văd e Bill care îi aruncă o privire dură a cărei semnificație și eu am înțeles-o. În același timp, Tom îi aruncă aceeași privire profesorului.
Profesorul: Ok, am înțeles. Oricum nici nu v-a plăcut al cincelea membru.
Tom: Exact.
Ilona: Hei, sunt și eu pe aici! Am auzit.
Tom: Apropo, domnule profesor. După ce se termină cursul ăsta aș vrea să vorbesc ceva cu directorul. Mă veți ajuta?
Profesorul vede privirea foarte serioasă a lui Tom și începe să se bâlbâie.
Profesorul: Sigur. Tot ce aveți nevoie.
Și pleacă. Tom se întoarce la noi.
Leyla: Știu că nu e momentul, dar meow, ce hot ești când ești așa dur.
Eu: Mamă, iar ești în călduri...
Bill și Tom încep să râdă, iar Leyla se strâmbă la mine. Evident că am reușit să-i schimbăm starea lui Tom.
Tom: Nu, de fapt ști ceva? De-acum încolo să faci așa când am stări de astea. Adică replici de genul. Mă fac să mă gândesc am pe cineva care mă iubește și că diseară o să ne eliberăm de tot stresul.
Tom se uită la ea cu ochii lui de vulpoi, iar Leyla îi aruncă și ea privirea aia a ei cu care vrăjea băieții în liceu. Recunoșteam prea bine intențiile ei când se uită așa la un băiat. Ei se sărută pasional și normal că trebuie să se bage Ilona.
Ilona: Ok, nu mă suporți și nu mai ești cu mine, dar asta nu înseamnă că te poți săruta cu alta în fața mea. Nu mai ai pic de respect față de mine?
Leyla e evident deranjată că Ilona le-a stricat momentul, așa că i-o ia înainte lui Tom.
Leyla: Tu ești demnă de respect? L-ai înșelat și și acum ceri respect. Scuză-mă, dar nu l-ai meritat pe Tom și nici nu e treaba ta că ne sărutăm. Putem face asta oricând, oriunde și oricum vrem, n-avem nevoie de acordul tău.
Mamă, e belea. Leyla nu vorbește așa frumos niciodată, de cât dacă e gata să îi smulgă părul din cap. Acum se aplică chestia aia cu "liniștea dinaintea furtunii".
Eu: Eu zic să nu te pui cu ea când îți vorbește așa calm, nu e de bine...
Tom nu zice nimic. Doar se uită la Leyla într-un fel, pare mândru de ea.
Ilona: De parcă mi-ar fi frică. Acum înțeleg de ce te-a ales Tom. Ești exact ca el.
Tom: Doar nu voiai să fie curvă ca tine.
Încep să râdem toți patru. Însă nu Ilona.
Ilona: Ai grijă la vorbe, o să le regreți.
Tom: Nu mai mult ca tine.
Ilona tace, iar noi ne terminăm proiectul. Ora se termină, și Tom merge la director. Între timp Bill ne mai face cunoștință cu prieteni de-ai lor. Toți sunt încântați de mine și Leyla. Bill pleacă puțin. Și apare iar pacostea.
Ilona: Ei bine, vrei să terminăm ce am început în clasă?
Leyla: Credeam că am terminat.
Ilona: Credeai greșit.
Leyla: Ok, trebuie să-mi consum energia pe ceva.
Ilona: Sunt cineva, nu ceva.
Leyla: Pentru mine ești un nimic.
Ilona: Mhm...
Ilona încearcă să o apuce pe Leyla de păr, dar eu și fata mea am făcut judo 3 ani. O pune imediat la pământ ținând-o pe burtă cu mâini le la spate și stă cu genunchiul pe spatele ei.
Leyla: (o ia de păr și îi ridică capul în sus) Nu ai șanse să te pui cu mine. Niciodată.
Eu știam că se va întâmpla asta. Nimeni nu se poate pune cu prietena mea nebună. Toți care erau prin apropiere au văzut scena, și pare că o susțin pe Leyla. Nu știu dacă e din cauza lui Tom sau că nimeni nu o suportă pe Ilona, dar o susțin. Vin și Bill cu Tom.
Bill: V-am lăsat puțin singure și deja v-ați luat la bătaie cu alți?
Eu: Și-a căutat-o cu lumânarea.
Bill: Cine?
Eu arăt la fata care stătea sub presiunea Leylei.
Ei abia acum observă că e Leyla.
Tom: Chiar dacă nu e locul și momentul potrivit, îmi place ce văd.
Bill: Chiar așa.
Eu: Fata știe judo, n-avea cum să se pună cu ea.
Tom: Mă uimești pe zi ce trece, și ăsta mă face să te iubesc și mai mult. Dar las-o, trebuie să-și strângă lucrurile din vestiar și de unde mai are de strâns.
Eu: Ai reușit??
Tom: Da. A fost floare la ureche. Ea și-așa mai avea antecedente.
Bill: De mâine nu o să o mai vedeți.
Ilona se ridică ciufulită și arătând ridicol.
Ilona: Ce vrei să spui? Cum adică?
Tom: Adică ai fost dată afară din această instituție. De mâine nu mai ce căuta aici.
Ilona: Mi-ai distrus viața Tom Kaulitz!
Tom: Nu eu, tu ți-ai făcut-o cu mâna ta.
Ilona: O să plătești pentru asta! O să plătiți pentru asta!
Tom: Oh, și apropo, se pare că vă mutați în America.
Ilona: Cine?
Tom: Tu și familia ta.
Ilona: Tu ai aranjat și asta, nu? Ți-ai făcut planurile în așa fel încât să scapi de tot de mine. Chiar nu însemn nimic pentru tine, Kaulitz?
Tom: Din momentul în care ai făcut ceea ce ai făcut, ești un nimic în fața mea.
Ilona pleacă plângând. Toți încep să ne susțină. Ei știu că nu se pot pune cu Kaulitz, și aparent și Leyla le-a câștigat respectul și frica.
Bill: Și tu trebuie să le câștigi respectul și frica.
Eu: Stai liniștit, o să-o fac.
Tom zâmbește puțin rău.
Tom: Ne-am luat femei periculoase, și nu doar în afară. E de bine.
Bill: Stai, poți și tu să faci ce a făcut ea?
Eu: Bineînțeles.
Bill: E clar. Tom, ține-te bine.
Tom râde.
Tom: Mă țin.
Acum restul se uită și la mine cu o oarecare sfială.
Mergem la ore. Curând ne întoarcem acasă. Mâncăm, discutăm despre cele întâmplate, râdem și după mergem în camerele noastre. Tom și Leyla se eliberează de stresul de azi și au parte de o noapte sălbatică. Eu și Bill stăm în pătura și ne uităm la un film, iar el adoarme cu capul în poala mea. Doarme ca un înger. Adorm și eu. Așa ne trec și următoarele zile. Nu am mai avem niciun conflict, totul merge cum trebuie. Iată că vine și vineri, ziua dinaintea cursei.

(Scuze că nu am mai postat de o săptămână, cred. Doar că mi-am deschis un nou fp Tokio Hotel și pe ig și acum am a-mi mult de lucru, pe deoparte e școala, pe de-o temele și pe cealaltă parte editurile și postările. Sper că vă place povestea și vreau păreri, ca să știu dacă să o continui. Nu uitați de vot, ajută foarte mult☺️)