Kim Taehyung un bărbat în vârstă de 30 de ani, blând, prietenos, inteligent și direct este profesor începător de engleză. Deși are o personalitate directă și o aură bărbătească, acesta devine foarte timid și bâlbâit atunci când vine vorba despre iub...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
–Hyung, nu mai plânge ca un copil. Sunt bine, în numele lui dumnezeu!
–Ya "îi dă una după cap" Sunt fratele tău mai mare și ți-am greșit, idiotule. –Ok, și ce vrei să fac acum? Să te bat? –Nu prea ai cum. Dacă dai, din instinct pun mâna pe tigaie și îți crăp capul.
Spune serios –Atunci? Lasă dracu prostiile și hai să mâncăm. Îmi e foame!
... "JungKook" ... –La naiba cu acest prof "Oftez zgomotos apoi îmi continui drumul până la ai mei acasă. Ajung după vre-o 20 minute însă nu voiam să ies din mașină. Trag aer în piept apoi intru cu ezitare în casă"
–Sunt acasă "Spun simplu atunci când îmi văd părinții cum se apropie de mine" –Fiule.. Chiar ai venit "Îmi atinge mama ușor chipul apoi mă îmbrățișează" –O spui de parcă am avut de ales. "Spun ironic și două oftaturi zgomotoase se aud aproape de urechile mele, însă le ignor și mă îndepărtez de părinții mei" –Mă duc să mă schimb.
–În regulă fiule.. Schimbă-te mai întâi "spune tata cu dezamăgire în glas, eu aprob apoi mă duc spre camera mea"
Să fiu sincer, relația mea cu părinții mei a devenit una foarte îndepărtată. De când a murit fratele meu ai mei sau schimbat, vor să controleze totul în principal pe mine. Și deși nu au spus-o niciodată, sunt sigur că mama sau poate chiar și tata mă învinovățesc pentru acea zi nu că ei ar fi singurii..
Intru în cameră și un oftat lung las să îmi iasă printre buze. Îmi scutur capul apoi intru în baie și fac un duș lung. După ce ies din baie, mă îmbrac în ceva lenjer apoi mă arunc în pat. Încerc să adorm însă imaginile cu mine și profu dezbrăcați nu îmi dădeau pace.. Când închid ochii, parcă retrăiesc acel moment. Cred că devin obsedat de el.
Dau din umerii însă un zâmbet ciudat îmi apare atunci când telefonul îmi bâzâie și observ numele profului. Însă nu apuc să răspund la mesaj deoarece mă sună. Îmi trag vocea apoi răspund.
📞 ...📞 –Alo?-Răspund în timp ce încă încercam să îmi trag vocea ce era tot mai instabilă –Jungkook, îmi pare rău pentru mai devreme. Nu am vrut să te îngrijorez și- –Nu uita să respiri "râd ușor" E-n regulă. Și eu am cam exagerat mai devreme.
–Oh.. Ai ajuns la ai tăi? –Mhm "oftez" –Ce sa întâmplat? Te-ai certat cu părinții tăi? "Eu schițăi din dinți ca răspuns" –Lasă asta. Mâine te vei întoarce la Universitate?"Încerc să schimb subiectu" –Nu schimba subiectul.Ascultă Jungkook, nu fi copilăros și bucură-te de timpul cu părinții tăi. Nu toți avem părinții p
