Kim Taehyung un bărbat în vârstă de 30 de ani, blând, prietenos, inteligent și direct este profesor începător de engleză. Deși are o personalitate directă și o aură bărbătească, acesta devine foarte timid și bâlbâit atunci când vine vorba despre iub...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Așa cum ești tu de tine? -Adică..? -Fiule, ce contează genul? Iubirea nu este un păcat! Să iubești este un dar iar să fi iubit de persoana pe care o iubești este o raritate. Ce contează părerea celorlalți? Îți dau ei de mâncare, să mă scuzi dar faci sex pe patul și masa lor? Nu! Deci, nu contează! Fiule, pe cine iubești este treaba ta! Eu și mama ta, vrem doar să fi fericit, de când a murit fratele tău, știu că am devenit stricți și mai paranoiți însă asta doar din iubire și din grijă pentru tine. Nu mai un părinte ce și-a pierdut un copil, poate înțelege ce simțim noi. Dar știu că și ți-e îți este greu, și știu și cât de mult te învinovățești pentru acea zi.. Eu ca tată, nu îmi doresc nepoții, studii excelente, o meserie bănoasă, sau alte prostii, eu de la tine îmi doresc un singur lucru vreau să găsești pe cineva care să te iubească și să te facă să înțelegi că meriți să fi iubit și apreciat! Doar atât..
-Tată.. "Plâng amândoi" plângi... -Mhm.. Băiete, nu ai idee cât de mult te iubim. "Îl îmbrățișează, Jungkook a ezitat puțin însă i-a răspuns la îmbrățișare. Era prima oară, când aceștia s-au îmbrățișat și amândoi aveau nevoie de acea îmbrățișare" Fiule
-Pot rămâne.. Acasă câteva zile?
Tatăl său îl face să îl privească -Vrei un cap în gură? Mai și întrebi? "Râd amândoi apoi ce-i doi au intrat în casă."
-Tată.. Mă duc să fac un duș mai întâi -În regulă fiule. "Jungkook își șterge lacrimale apoi se duce spre camera sa"
După ceva timp. -Fiule, vino aici, te rog! "Îl cheamă părinții săi în sufragerie" Ești bine? -Mhm "zâmbește fals" -Fiule,îmi poți spune despre iubirea ta?
-Mamă.. Eu -Este frumos? Este bun cu tine fiule? -Nu.. Este foarte rău și dur.. Un ipocrit! Știți ceva este mai bine că sa oprit! Așa nu îmi mai fac griji, dacă a mâncat, dacă sa îmbolnăvit din nou.. Sau dacă la mai făcut cineva să plângă.. Nu mai am după cine să mă țin, sau la cine să mă gândesc.. Poate este mai bine așa.
-Asta spune creierul. Dar inima? -Ea.. Este rănită mamă "Începe iar să plângă" De fapt eu nu simt nimic din ce am enumerat mai devreme.. De fapt.. El este foarte blând, și deși este mai mare.. Este atât de firav încât vreau să am grijă de el și să îl protejez. Este atât de mic în brațele mele.. Cu el pot fi eu însuși.. Nu mă judecă, și îmi permite să fiu eu în preajma sa.. Ba chiar mă și ceartă atunci când greșesc dar și când mă ceartă acesta este adorabil..
-Fiule, el nu simte la fel pentru tine? -Nu știu.. Nu cred.. Uneori îmi dă de înțeles că simte iar alteori că nu.. Este atât de greu de înțeles.. Nu îmi dau seama ce gândește, sau ce vrea.. E greu
-Ce vârsta are acesta, fiule? -30 de ani.. "Spune ușor" Îmi este profesor.. Înainte să spune-ți ceva,ne știm de mult timp, și nu sa întâmplat nimic atunci când eram minor, așa- -Fiule, calmează-te. Vrem doar să știm cine este persoana ce te-a făcut să fi atât de îndrăgostit. Nu îl cunoaștem pe el dar ne cunoaștem fiul. Știm, că el nu are încredere ușor, și deși ai avut și alte relați în trecut, nici una nu te-a făcut să fi astfel. Apropo, el este profesorul de care ne-ai vorbit data trecută? De atunci ești îndrăgostit de el fiule?
