Am renunțat la a mai dormi de ceva timp
pentru că, de fiecare dată când închid ochii,
Imaginea chipului tău îmi arde pleoapele
și gândul tău la tine stă în spatele minții mele,
Și te simt pe sub piele, în vene, în sângele pompat, în artere.
Te văd în cele mai întunecate coșmaruri,
și cele mai dulci vise.
Te aud ca un țiuit înfundat în urechi și ca cel mai frumos cor de îngeri.
Și așa realizez că ești ce îmi trebuie, și în același timp îmi ești otravă.
