💜25🧡

43 9 1
                                    

Pov Shadow

Cum era o seară senină stelele sunt vizibile,privesc cerul în timp ce urc pe un acoperiș,unde luna plină se reflecta cel mai probabil în ochii mei.

‐Ce frumos se vede de aici,păcat că sunt singur.zic cu voce tare privind restul acoperișului.

‐Oare mai are rost să trăiesc,m‐am certat cu persoana iubită.continui și mă apropii de marginea clădiri unde privesc jos,nici urmă de oameni poate e mai bine.

Mă așez pe marginea clădirii uitându-mă în continuare la cerul înstelat și strălucitor.

Luna minunată care arată miezul nopții și briza răcoritoare a nopții.

Mă ridic și pentru ultima oară mă uit în jos,lacrimi apărându‐mi pe față.

Îmi pare rău vere,Nikko și Zion,nu vreau să fac asta dar simt că nu mai pot din cauza durerilor groaznice.

Am sărit,nu mai e cale de întoarcere.

Spre surprinderea mea nu căzusem,ceva sau mai bine zis cineva mă ținea de o mână.

Mă uit în sus și îl pe Helix,huh,ce face el aici?

Sclipirea ochilor lui și fermitatea cu care mă ținea de mână era una puternică.

‐Ești nebun,să nu mai faci asta niciodată.spune când ajung din nou pe acoperiș.

‐Ce cauți aici?spun și mă dau în spate.

‐Presimțeam că o să se întâmple ceva rău,așa că te‐am urmărit să nu mai îndrăznești să faci așa ceva.

‐Cine ești tu pentru mine să decizi ce sa fac sau nu?

‐Viitorul tău soț.

‐Cine a zis că te vreau drept soț.

‐Inima ta.spune și mă ia în brațe inima începând să bată ca o nebună.

‐Fie,ai dreptate,dar nici tu să nu mai țipi.

‐Bine mi amor.spune și coboară de pe acoperiș și mergem spre apartamentul meu.

Va urma

Player sau nu?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum