Capitolul 3: Ava

106 11 1
                                    

Nu mai pot să dorm de săptămâni întregi. Nimeni nu știe asta, iar acum că nu pot să îmi fac temele sau să învăț din cauza lui Jameson sunt blocată în pat. Mă foiesc minute în sir, pana la urmă rămân intr-o poziție, iar pe obraz imi cad lacrimi de la frustrare. Mi-e somn, dar nu pot să adorm, oricât aș încerca. Dintr-o data, Jameson îmi spune enervat:
-Stai locului. Nu pot să adorm.
-Scuze. șoptesc aproape fără glas
Se întoarce înspre mine și când mă vede ca plâng se uită surprins la mine, făcând ochii mari.
-De ce plângi? întreabă brusc
-Nu contează. răspund și îmi șterg lacrimile

Nu mai pune nicio întrebare, ci se întoarce in partea opusa. Intr-un final, peste minute bune, adorm. Simt mișcare in spatele meu. Câteva minute mai târziu il aud pe Jameson cum vorbește la telefon:
-Da. Nu o să iți vină să crezi cine e. Nu, este fata cu care am făcut sex acum două săptămâni. Nici măcar nu mă mai tine minte. Da, știu. Ar trebui să mă culc, mi-e somn. Noapte bună!
Îi simt corpul așezându-se in pat, lângă mine. Nu scot niciun sunet. Brusc, îi simt respirația aproape de mine. Îmi dă părul după ureche și îmi șoptește:
-Cum ai reușit să îți scrii numele pe inima mea? Apoi se intoarce în partea opusa.

Stau câteva minute, să mă asigur că a adormit, iar apoi mă ridic din pat și mă duc în bucătărie. Sunt șocată. Nu pot sa cred. Am impresia ca nu am auzit corect, ca mi se pare. Jameson, eu și inima lui? Nu are niciun sens. Nu poate fi adevărat. Beau un pahar cu apă rece și mă uit la ceas. Ora 5. Nu mai are niciun sens să mă culc. Intru în baie și fac un duș, încercând să îmi calmez gândurile ce îmi zguduie mintea. Stau ceva timp sub jetul fierbinte de apa, simțind fiecare picătură de apa care mă lovea pe corp. In timp ce gândurile mele se zbăteau, mă lovește realizarea. Am un examen astăzi. Părăsesc baia în viteza și îmi iau laptopul. Următoarele 2 ore le petrec în fata dispozitivului, învățând tot ce pot. Aud o alarma și peste câteva minute apare Leila. Se uită surprinsă la mine și intreaba:
-Tu vezi cât e ceasul? Ai dormit în noaptea asta?
-Da. Am examen astazi și trebuie să studiez. răspund eu
-De la ce ora ești trează și la ce ora este examenul?
-La 5 m-am trezit și la 9 e examenul.
-Vrei să te ajut la învățat? se oferă brusc ea
-Da...sigur. Trebuie să îmi pui întrebări de la pagina 49 pana la 66. Nu în ordine.
-Ok.

Când ceasul arata ora 8 :30, eram îmbrăcată și gata de plecare. O îmbrățișez pe Leila și ies cât mai repede din apartament ca să nu fiu nevoita să îl sărut pe Jameson. Cobor cu liftul și mă îndrept înspre stația de metrou. Acesta ajunge în curând. Urc înăuntru și când găsesc un loc liber mă așez. Deschid telefonul și aștept să porneasca metroul. Peste un sfert de oră ajungem la stația unde cobor eu. Când picioare mele ating podeaua stației alerg.

Mai aveam doar 10 minute pana când începe examenul. Cumva, reușesc să jung exact la timp. O vad pe una dintre profesoarele mele și mă duc la ea:
-Bună dimineața! Am ajuns de abia acum. Ce fac acum?
-Bună dimineața, domnișoară Sinclair. Sala de examen este a doua ușa pe partea dreapta. Profesorul responsabil pe încăpere te va îndruma în continuare. mă informează dânsa
-Mulțumesc!
-Cu placere!

Găsesc sala de examen în scurt timp și intru pe ușa. In fața mea se afla o doamnă in vârstă și înalta. O salut politicos:
-Bună dimineața!
Îmi caut un loc și mă așez. Femeia începe să ne citească regulamentul pe un ton plictisitor. Cinci minute mai târziu ne indică locul unde se așează bagajele și telefoanele, după care ne roagă să le punem acolo. Când toată lumea a revenit la locuri ne înmânează foile de examen și o foaie goala. O a doua femeie intra în sala, ne urează noroc și se așează în fața clasei, în timp ce femeia care a citit regulamentul își ia un scaun și se duce în spatele clasei.

°°°°°
Două ore mai târziu se aude un clopoțel sunând. Femeia care era la biroul din fața sălii ne roagă să predăm foile și să revenim la ora 16 pentru a afla rezultatul pe care l-am obținut. Mă ridic din banca, duc foaia de examen la birou, îmi iau geanta și telefonul, apoi o sun pe Leila:
-Am dat examenul. Mi-e frica.
-Ai terminat? Ce bine. Stai calmă, o să iei nota mare. Ce faci acum? întreabă ea
-La 16 aflu punctajul. Pana atunci am 5 ore si jumătate să fac ce vreau eu. răspund
-Unde ești?
-În fața facultății.
-În 5 minute sunt acolo cu Jamie. Așteaptă-ne, iar după mergem la cumpărături.

Închid apelul și inspir adânc. Totul o să fie bine. Examenul s-a terminat. Nu mai e nevoie să mă stresez. Aștept in fața facultății să apară Leila cu Jamie. Telefonul meu vibrează scurt. Verific mesajele și vad ca un număr necunoscut m-a contactat. Nu trebuie să vină niciun curier astăzi asa decid să ignor mesajul. Găsesc o banca in apropiere și mă duc să mă așez până când vor ajunge Leila și Jameson. Un Mercedes Benz G-Class apare în fața mea. Ușa se deschide și apare chipul Leilei.
-Nu ai mai văzut mașină lui Jamie? întreabă ea chicotind
-Pe asta, nu. Îmi place. răspund eu uimită
-Urcă. spune o voce cunoscută și al naibii de enervantă

Intru în mașină și închid portiera. Automobilul pornește, iar eu îmi îndrept privirea înspre peisajul din spatele ferestrei. Inspir adânc și închid ochii. Îmi las capul pe spate și stau așa. Deși am ochii închiși, pot simți privirea Leilei asupra mea.
-Ești bine? întreabă îngrijorată
-Da. Am scăpat de stres, iar acum am timp să respir. îi zic eu încercând să îmi relaxez fiecare mușchi al corpului
-Oh ok. Jamie și cu mine trebuie sa mergem la un eveniment de modă organizat de mama și tata. Vrei să vii sau te lăsăm acasă?
-Nu ar strica să ies și eu puțin.
-Super. Vezi ca un eveniment de ăla extravagant. Va trebui să porți tocuri și o rochie elegantă. Vrei să ne asortam?
-Dacă vrei tu... răspund eu având in continuare ochii închiși
-De fapt, lasă. Am o rochie faină pe care vreau să o folosesc în seara asta și nu se asortează cu nimic din dulapul tău.
-Ok. Pot să te iau în brațe?
-Puțin cam random, dar sigur.

Mă întind pe banchetă, asigurându-mă că picioarele mele nu murdăresc nimic, și îi cuprind talia Leilei. Îmi odihnesc capul în poala ei, ținându-mi ochii închiși în continuare.

_____

Îmi cer scuze pentru cei care ați așteptat apariția acestui capitol. Am rugat o prietenă să se uite peste ce am scris pentru o părere și a durat mai mult timp decât am anticipat.

În inima luiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum