În inima lui

Capitolul 6: Ava

Ne ducem la masă părinților lui Jameson. O caut pe Leila cu privirea și o zăresc la bar lângă un tânăr bărbat râzând in timp ce se imbata. Mă scuz și plec de la masă înspre Leila. Ajung lângă ea și îi iau sticla de whisky de la gură.
-Heiiii! strigă Leila revoltată
-E sticla aproape goală, Leila. Ai băut prea mult. răspund eu calmă
-Decii, elll este dra-dragul meu p-prieten, Lu-Lukas. începe ea
-Îmi pare bine, Lukas. Dar ar fi mai bine să retragi fiindcă fratele Leilei îți cam aruncă niște priviri urâte. îi spun bărbatului
-Și mie îmi pare bine—Ava. completez eu
-Ava. Îmi pari cunoscută. La ce facultate ești?
-La medicină. New York, în apropierea Mc Donalds, ăla mai mic.
-Suntem la aceași facultate.

Râdem amândoi și apoi observ privirea sfredelitoare a lui Jameson. Îmi iau adio de la Lukas după ce schimbam numerele de telefon. Mă apropii de masa părinților Leilei alături de ea.
-Să o mai țin pe Leila sau să o duc acasă? E praf. Aproape a dat gata o sticlă de whisky. îi șoptesc lui Jameson
-Du-o în mașină, pune-o să doarmă și încuie mașina. răspunde el

Îmi înmânează cheile mașinii, o iau pe Leila de talie și îi pun mâna după umerii mei ca să o pot duce până în parcare. Coboram cu liftul și deschid mașină lui Jameson.
-Leila, intră înăuntru și culcă-te. Eu o să încui ușa ca să fii în siguranță și o să revin peste câteva ore. îi zic eu blând
-P-poți să stai cu mi-mine până a-adorm? întreabă ea
-Da, sigur.

Ne așezăm pe banchetă din spate. Ea își pune capul în poala mea și picioarele pe restul banchetei stand cu corpul într-o parte. Îi iau părul de pe față și îl pun după ureche, după care îi mângâi capul. Peste 10 minute îi aud respirația constantă și lentă. Îi ridic ușor capul și îi pun o geacă pe post de pernă. Închid ușa mașinii cu grijă ca să nu o trezesc și o încui.

Urc în lift și mă duc înapoi în sala evenimentului. Zăresc masa unde se afla Jameson și mă duc la el. Îi înapoiez cheile, după care îi spun:
-Leila a adormit pe bancheta din spate.
-Cine era băiatul cu care stătea la bar? întreabă el
-Nu îl știi. Îl cheamă Lukas. Are 20 de ani.
-Despre ce ati vorbit?
-Mergem la aceasi facultate. Am aflat când am vorbit cu el.
-Ok.
-Cât mai stam aici? zic eu
-Macar o ora. Poate mai mult de atât. îmi răspunde fără să îmi arunce o privire

Oare l-am suparat?

-Ok. spun eu șoptit, după care arunc o privire prin sala imensă
-Ești bine? îl aud pe Jameson rostind
-Mhm. aprob eu fără să îndrăznesc să îl privesc

Ne întrerupe apariția unei femei care vine la masă noastră.
-Isa, unul dintre modele nu mai poate ajunge pe scenă. A băut înainte, iar acum nu poate să își mențină echilibrul. spune femeia panicată
-Care dintre modele? întreabă Isa
-Marilyn. Ea trebuia să poarte ultima rochie. Nu avem niciun alt model disponibil. Ce facem? continuă ea
-Nu știu. Rochia trebuie neapărat să fie arătată publicului. Pentru ea au venit toți. Caută o fată în sală.
-Aș putea să vă ajut eu. intervin în conversația celor doua femei

Femeia, al cărei nume pare a fi Josephine, se întoarce înspre mine și mă analizează intens.
-Par șaten roșcat, ochi verzi, corp bine definit. Ridica-ti rochia până la genunchi. spune aceasta

Îmi ridic rochia până la nivelul genunchilor. Josephine îmi face un semn cu degetul ca să mă rotesc. O ascult și mă rostesc ușor.
-Picioare delicate, talie subțire...Isa? Unde ai ținut ascunsa o asemenea frumusețe de fata? Cum te cheamă? mă întreabă îndreptându-și atenția înspre mine
-Ava. răspund eu
-Ce nume frumos. Ava, vii cu mine. Într-o oră trebuie să prezentăm rochia.

O urmez pe Josephine pana în camera plina de modele care își retușau machiajul.
-Fetelor, ea este Ava, înlocuitoarea lui Marilyn din seara asta. spune ea

Observ câteva fete care îmi aruncă priviri invidioase, câteva care mă privesc cu dispreț și câteva care mă privesc cu dezgust. Josephine mă așează pe un scaun și mă lasă pe mâna profesioniștilor.

Peste 45 de minute sunt trimisa într-o camera și mi se prezintă rochia. Era o rochie neagră, lungă, vaporoasă, cu umerii goi și brațe acoperite de un material subțire până la încheieturi. Talia era înconjurată de un corset inclus în rochie, prin care avea sa mi se vadă pielea. Mă uit la spatele acesteia și îmi dau seama că rochia se închide cu un șnur care îngustează talia.

Mă îmbrac in rochie și vad o despicatura pe piciorul drept, care pornea de la mijlocul coapsei până jos. Zăresc o pereche de tocuri negre cu bretele, din catifea. După ce mă încalț ies din încăpere.

Toate privirile modelelor din cameră se îndreaptă înspre mine. Pot citi pe fețele lor gelozie și uimire. Josephine îmi arata cum trebuie să pășesc, iar apoi stăm și așteptăm momentul în care trebuie să defilez.

Peste 10 minute îmi face semn să mă duc. Mă așez in fața cortinei și inspir adânc. Pot face asta! Cortina se trage, iar eu defilez pe scenă uitându-mă reacția numeroaselor persoane ce se aflau în încăpere.

Jameson

Se trag cortinele și privirea mea rămâne blocată asupra Avei. Arată minunat! Pășește delicata și atentă pe covor captând privirea fiecărei persoane din încăpere, inclusiv a mea. Rochia pe care o poarta îi dezvăluie piciorul în timp ce merge, îi lasă umerii descoperiți și i se poate observa pielea taliei. Scanez cu ochii fiecare bărbat din încapere fiind în stare să ii omor pentru ca o privesc pe Ava.

Sunt gelos. Trebuie să recunosc. Totuși nu pot să fac nimic pentru ca nu sunt cu adevărat iubitul Avei și faptele mele i-ar provoca întrebări la care nu sunt în stare să îi dau răspunsuri.

Ajunge la capătul scenei și se întoarce lăsându-și la vedere spatele. În sala se aud voci surprinse și izbucnesc aplauze zgomotoase. Cei care erau la mese se ridica și aplauda.

Mama se duce pe scena și spune câteva vorbe publicului:
-Ați avut ocazia de a privi cea mai noua creație a lui Alfrenzo Formazzi. Mulțumim tuturor pentru suport și prezenta la acest eveniment!

O voce feminina se aude din mulțimea de oameni:
-Cine era fata? Vreau să o angajez!
-Fata care a defilat purtând rochia nu este un fotomodel. Cea care trebuia să poarte inițial rochia nu s-a mai putut prezenta. răspunde mama zâmbind
-Nu contează.
-Numele ei este Ava Sinclair.

Mama coboară de pe scenă și se revine la masă noastră.
-Jameson, de ce Ava nu a aplicat vreodată ca fotomodel? Ar avea mult succes. întreabă ea
-Nu știu. O întrebi tu când vine.