În inima lui

Capitolul 5: Isabella

Jamie se apropie de Ava și îi cuprinde talia. Cei doi șoptesc ceva, iar apoi ea își întoarce privirea către model, în timp ce Jamie o privește. Pare...îndrăgostit. Mă duc la Christian.
-Amore, l-ai văzut pe Jamie? îi spun eu
-Nu. Încă nu a venit? întreabă el și mă sărută pe obraz
-Ba da. Uite-l acolo.
-Cine este fata de lângă el? Una dintre fetele cu care își petrece nopțile?
-Nu. E prietena Leilei, Ava. Jamie și ea sunt împreună. arunc vestea bomba așteptând o reacție din partea lui
-Jamie al nostru? Într-o relație? Nu cred așa ceva! răspunde el râzând
-Uita-te cum o privește. E îndrăgostit! zic cu un zâmbet larg pe buze

Christian se uită atent la fiul nostru, analizandu-l cu atenție.
-Nu îmi vine a crede! Ai dreptate, cariño. Jamie chiar e îndrăgostit. Și zici că fata aia e Ava? spune el privindu-mă surprins
-Da, chiar ea este.
-Cred ca mă duc să îi salut.
-Vin cu tine.

Ne ducem amândoi la Jamie și la Ava. Cei doi urmăresc modelele care defilau pe scena din fața mesei la care erau așezați.
-Jamie, fiule, când ai ajuns? întreabă Christian
-Bună, tată. Am ajuns acum câteva minute. îi răspunde el după ce se ridică de la masă
-Ava? Ești prietena Leilei, corect? De ce nu stai cu ea? Christian continuă să pretindă ca nu i-am spus nimic
-Da, domnule Harper. Sunt Ava, cât despre-Tată, eu și Ava suntem împreună. o întrerupe Jamie
-De când?
-O lună.
-Ce intenții ai în privința ei? întreabă Christian
-Ești cumva tatăl ei și nu știu eu? zice Jamie
-Nu, dar sunt tatăl tău. spune soțul meu
-Momentan suntem doar împreună, dar am intenții serioase. Stai calm.

Observ privirile înflăcărate pe care și le aruncă Jameson și Christian așa că decid să intervin pentru a-i distrage.
-Ava, Jamie, nu vreți să veniți la masa noastră? E și Leila acolo, deși am o presimțire că în seara asta o să se îmbete.
-Ne-ar face placere, mamă. răspunde fiul meu

--
Acum 3 ani

-Ți-am spus de o grămadă de ori, Jameson. Nu te duci în Spania. Sub nicio formă. vocea lui Christian se ridică
-Am deja 18 ani. Nu ai niciun drept să îmi spui ce să fac. răspunde nervos Jameson
-Atât timp cât sunt tatăl tău faci ce spun eu. Locuiești sub acoperișul meu, mănânci la masa mea, asculți ce zic eu.
-Atunci o să plec cu placere de aici.
-Chiar o să îi faci asta surorii tale mai mici?
-Nu o băga pe Leila în asta. E decizia mea.
-Am văzut cu ce fel de băieți îți petreci timpul. Nu am zis nimic, am închis ochii. Am observat ca bei, fumezi. Nu am comentat. Am auzit limbajul murdar pe care îl folosești. Nu ți-am reproșat. Dar nu te duci în Spania cu băieții aia pe care îi numești tu prieteni. Sunt implicați în lucruri murdare și vei ajunge așa ca ei.
-De ce ești asa sigur ca nu vreau să fiu implicat în treburile lor? tonul lui Jameson crește pe măsură ce vorbește mai mult
-Pentru ca nu asa te-am educat eu.
-Nici măcar nu m-ai educat! Recunoaște ca ai fost un părinte absent. De abia de te vedeam o data pe zi, iar atunci aveai de dat telefoane.
-Cum îndrăznești...Christian se apropie de Jameson amenințător

Alerg înspre cei doi ca să îi opresc din a se lupta. Christian si Jamie erau deja față în față strigând unul la celălalt. Observ expresiile orbite de furie și mă poziționez între ei. Când Jamie mă vede stând în fața lui îmi spune:
-Mamă, asta nu e o discuție care te privește. Dă-te la o parte ca să nu ajungi rănită.
-Ai și tupeul să o ameninți pe propria ta mamă? Ieși afară din casa mea! Nu vreau să te mă vad in fața ochilor! strigă Christian mânios
-Cu mare plăcere!

Jameson nu ezită nicio secundă. Se întoarce și părăsește casa fără să ia nimic. Fără haine, fără bani, fără lucruri personale. A plecat.
-Christian!
-Nu e nicio problemă, Isabella. O să vină el mai pe seară. zice el și se duce în biroul lui

Orele trec atat de încet. De când a plecat Jamie, Christian nu a mai ieșit din biroul lui. Vorbea la telefon de ore întregi. Stau pe scaunul din bucătărie pana când aud ușa de la intrare deschizându-se. Mă ridic și mă duc rapid să văd dacă a venit înapoi.

Leila și o colega de a ei tocmai au întrat în casă. Când mă vede fiica mea mă întreabă:
-Jamie nu a venit încă acasă? L-am sunat și nu îmi răspunde. Credeam că era cu Nikolas aici.
-Nu a venit acasă de câteva ore. Nu știu unde este și nu îmi răspunde la apeluri.
-Tata este in birou, din nou, nu?
-Da. E la telefon. răspund cu un zâmbet fals pe buze

'Pe unde este Jameson? Dacă i s-a întâmplat ceva? Oare este bine? Dacă nu se mai întoarce acasă deloc?' Gândurile nu îmi dau pace. Se îmbulzesc în mintea mea, adunându-se într-o grămadă întortocheată. Nu găsesc pace. Un sentiment greu mă apasă în piept, am o presimțire rea.

După ce le ofer fetelor ceva de mâncat mă duc în biroul lui Christian. El era pe scaun, cu privirea înspre geam și spatele la mine. Își întoarce scaunul înspre mine și îmi face semn să aștept puțin. Mă sprijin de perete și aștept să termine Christian apelul. Minutele trec și când observ ca nu sunt șanse să încheie conversația cât de curând ies din birou.

Mă duc înspre camera Leilei și bat la ușă înainte să intru. Ea și colega ei erau în pat vorbind.
-Leila, cariño, sunt foarte obosită și mă duc să dorm. Puteți să faceți ce vreți, doar nu ieșiți după ora 10 afară și dacă murdăriți faceți curat.
-Si, mamà. Somn ușor. zice ea și mă ia in brațe

Ies din camera și trec pe lângă dormitorul lui Jamie. Bat la ușa, parca așteptând să îi aud glasul. Nu primesc niciun răspuns. Intru în camera goală și mă așez pe pat. Iau o perna și inspir mirosul fiului meu. Simt o lacrimă curgând pe obraz. O șterg. Jameson o să vină acasă. Fără să îmi dau seama adorm.

Când mă trezesc ceasul arata ora 3:00. Camera este încă goală. Ies din cameră și mă duc înspre bucătărie. Trec pe lângă biroului lui Christian și îl aud tastând la laptop. Las un oftat ușor să îmi scape. Deschid ușa din camera Leilei și o văd dormind alături de colega ei în pat.

Ajunsă in bucătărie beau un pahar de apa și apelez numărul lui Jamie. Telefonul sună o data, de doua ori, de trei ori.
"Ne pare rău. Abonatul apelat are telefonul închis sau nu se afla în aria de acoperire a rețelei mobile. Va rugam încercați mai târziu."

Mă pregătesc să închid telefonul, când aud vocea lui Jameson. Era robotul.
"Nu o să mai fiu disponibil la numărul acesta. Dacă ești mama, nu mă aștepta. Nu mai vin acasă."

Îmi simt picioarele cedând. Ochii mei se umezesc și lacrimile îmi curg pe obraji. Totuși găsesc puterea necesară să ajung în biroul lui Christian. Când mă vede se uită panicat la mine.
-Amore? Ce s-a întâmplat? Ești bine? zice el ridicându-se din scaun

Clatin din cap in timp ce îmi caut puterea să rostesc următoarele vorbe:
-Christian. Jami-Jamie nu mai vine acasă.
Picioarele mele cedează in momentul în care conștientizez ce am spus și mă așez pe podea plângând. Brațele lui Christian mă înconjoară și mă ridică susținându-mă de talie.
-Cum adică nu mai vine acasă? întreabă el