Matteo Moretti este cunoscut din mai multe lucruri. Cel mai la modă la momentul actual este că logodnica sa,s-a sinucis înainte să ajungă la altar.
Ironia sorții se face că, logodnica sinucigașă este verișoara viitoarei doamne Moretti.
Caeline...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
"Uneori, istoria se repetă, dar întotdeauna cu o notă diferită." - Terry Pratchett
Caeline
— Domnișoară Alegro,unchiul dumneavoastră v-a chemat la dumnealui în birou!
Mă ridic după șezlong și o urmez pe Martha până în casă, apoi în coridorul larg a casei. Drumul meu și a lui Martha se despart în aripa unde se află biroului unchiului Vic. Înaintez pe holul lung, plin de tablouri cu familia și picturile rupestre. Candelabrele se întind în tot perimetrul acesta al casei. În zona aceasta unchiul își face veacul. E doar aripa lui. Bine a fost și a mătușii Viviana, până să moară. Tabloul cu chipul ei este cel mai mare din casă și se afla fix deasupra camerei lor. Căsătoriile în mafie nu sunt făcute din dragoste,dar mai există și cazuri în care cei doi să se îndrăgostească pe parcurs. Exact așa s-a întâmplat cu unchiul Vic și mătușa Vivi. Biroul unchiului este fix lângă dormitorul lui. Țipetele lui Damiano răsună din interior. Bat la ușă,iar glasul fratelui meu se domolește.
— Intră! se aude vocea groasă a unchiului.
Cum deschid ușa un miros puternic de nicotină și whisky mă lovește din plin. Trabucul unchiului umple camera de miros,iar băutura lui Damiano îmi dă de înțeles că unchiul l-a călcat pe nervi. Probabil l-a anunțat că nu primește prea curând funcția de Capo. Tradiția spune că primul băiat născut în familie este moștenitorul rolului de Capo. Unchiului Vicenzo a fost cel mai mare dintre frați deci el a moștenit rolul. Totuși el nu a avut ca urmaș un băiat, dar, după moartea tatei,el ne-a adoptat pe mine și pe frații mei,deci acum Damiano este moștenitorul rolului de Capo.
Unchiul Vic îmi face semn să mă așez pe scaunul de lângă Damiano. Mă așez neștiind de ce sunt chemată aici. Îmi așez mâinile în poală și aștept vestea. Îmi ridic privirea și mă uit la tabloul cu Chiara. Singura fiică a lui Vicenzo și Viviana Alegro. Verișoara mea pe care am simțit-o ca o soră mai mare nici de cum ca o verișoară. Cu coada ochiului îl văd pe Damiano cu pumnii încleștați pe coapse. Mai are puțin și sparge paharul. Îl duce la buze și soarbe încercând să se calmeze,dar fără reușită. Trântește păharul puternic de birou,iar câteva picături de whisky îi pătează foile unchiului Vic.
— E totul bine Dam? Îl întreb pe fratele meu.
— Totul e perfect surioară! Unchiul are un anunț să îți facă. Și dacă nu o face mai curând,am să o fac eu, spune Damiano și ridică tonul.
Îmi întorc privirea spre singurul meu părinte. Către omul care mi-a fost și mamă și tată după ce tata a murit și m-am a fugit. Picături de transpirație îi curg de pe frunte și se vede pe fața lui că se luptă cu ceva.
