Dintre ganduri îmi coboară,
O iubire adevarata,
Ce din bolta graiului îmi canta,
O balada adevărată.
"O frumoasa ca din stele,
Ce te ascunzi de mi te teme?
Eu sunt balada cea domneasca,
Ce din cantec ți s-arata."
Dar când cantecul gonii,
Pe a lumii plopi și vii,
Un gând îmi plange-n poale,
"Oare altfel nu se poate?"
"O frumoasa ca din suflet,
Lacrima ți se coboară,
Pe a gândului temut,
Eu îți vin și plec de-odata..."
Dintre lacrimi argintii și suflete străvezii
Un înger mi se arata,
Dar ochii sai îmi sunt un chin.
Și plânsul ma doboară.
"Dar cum vrei sa cobor?
Nu înțelegi tu oare?
Ca tu ceri povesti în vis,
Ce nu primesc valoare?"
O stea ca alte stele,
Rasare și straluce,
Și-n inima pădurii zboară,
Ma ia și mi te duce.
"Oh...tu,iubita fata,
Înțelege tu odată,
O fi noapte fără zi...
Dar viata niciodată."
În sufletul unei balade
Se aude o vioara,
Ce îți plânge în zori de zi
Și te mai și doboară.
"Eu sunt lemnul strășnicit,
Din visul tău de doare,
Căci din somnul de asfințit
Nu te-oi trezi tu oare?"
Între lumile curate,ce te plâng cu glas domol,
Fi tu inima ce-mi poarta,
Al meu trai și greu popor.
