Cum te-ai simti, să stii că poți în fiecare zi să mori?
Să stii că pentru tine numai vine un mâine,
Sa-ti vezi deja mormântul înconjurat cu flori,
Să simți că pentru tine in lume, numai este loc de bine.
Așa te-ai simțit,frate tu,
În fiecare clipă a vieții tale.
Și ai trăit cu sufletul zdrobit
Ca floarea fara miros si petale.
Tu ai venit asemeni unui nor
Ce-si lasă peste lume umbra rece
Cu inima strivită de un dor
Ce numai Dumnezeu il putea întelege.
Și ai trăit așa cum ai putut,în chin
Scăldat in oful lacrimilor tale
Doar nopți ,de-amar si de suspin
Si-o viață plină doar de supărare.
Tu noaptea nu puteai dormi
Priveai mereu cu ochi tristi in departare
Stiai că-n orice clipa poți muri,
Iar totul era doar ,o lunga asteptare.
Te chinuiai sa te agati de-un vis
De o himera, de o speranta ce nu moare.
Vroiai să fie, așa cum îngerii in ceruri ti-au promis.
O viață fara griji si plină de-cântare.
De-ai fi stiut ce trebuia să-nduri
N-ai fi venit atăta de departe
Ca să trăiești cu trupul invinetit de rani,
De boală, de durere si de moarte.
Si-ai fi rămas in lumea stelelor nemuritoare.
Si ai fi stat cu îngerii la masă,
Si n-ai mai fi lăsat in urma ta,atât de multe doruri
Si-atatea suflete,ce te așteaptă ca să vii acasă.
Si poate, că acolo unde ești
Iti este frate, acum mult mai bine.
Dar eu încă astept, printre-a stelelor ferești
Să te cobori in noapte pân' la mine.
