Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Și nu se scufundă în scrum
Și nu se pitește în fum
Ci se mărește fix acum.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Tu ești al sfuletului cărbune,
Îmi dai scânteia de a rămâne
Sclav amorului pe bune.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Eu sunt rece lac al tinereții
Tu ești glas duios al eternității
Cu tine vreau a petrece - tainele bătrâneții.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Nici cu vagi vorbe în disperare
Nici cu urlete de fiare
Nu te las în așteptare.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Tu ești veșnica căldură
Ce mă curăță de negură
Ești a luminii sfinți alură.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Trosnet lung și îmbietor
Corpului mi-e copleșitor
Și mă topesc nemuritor.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
O iau pe sus, o înalț la cer
Ea din nou mă încălzește cu voința ei de fier
Și mă eliberez de ger.
Oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se stinge.
Și din fumul sfânt strălucitor
Plutim triumfător
În infinit departe de voidul înfiorător.
Din fapt în fapt, din fapt în păcat
Păsări călătoare, de absoluit se abat
Și părăsesc neștiutul abis înghețat
Căci oricât plouă, oricât ninge
Focul nu se va stinge.
CITEȘTI
Adânc Ocean
PoetryCa într-o zi toridă de vară pe plajă, bălăcindu-ne în apă, valurile ne plesnesc si ne dărâmă. Precum valurile minții sunt exprimate în diferite moduri, ale mele sunt exprimate prin poezie. "Adânc Ocean" este catalogul meu de sentimente, jurnalul de...
