Din muntele luminii false, răsare o pădure
Un petic de natura într-o junglă de beton
Va suferi o fecundare divină
Scrijeleri pe copaci.
Dintre urși stoici voi apărea eu, corb uitat de lume
De unde voi croncăni versurile naturii mele
Creația ce se scurge de pe penele mele
Ca roua de pe iarbă.
Zbor peste crengi, fac popas doar în vârf
De unde canarii vor să-mi cânte prelegeri divine
Dar eu scriu negura pe frunze și îmi las amprenta
Pe tot ce este atins de vânt.
Voi zbura peste munți pătrați,
Mă uit la groaznica nuanță de gri dorian
Fără să văd un suspin de verde
Înghit in sec si zbor transcendent spre mare.
Prieteni mi-s algele, ce iau in brațe pietrele și se scaldă
In marea caldă ce odată a fost rece ca ura.
Aici croncănesc versuri de rai
Si cânt la scoici.
Îmi pare bine să revăd lumina, căci penele mi-s gri
Vor să cadă într-un pat, aproape toate îmi sunt cameșă.
De ar fi ultimul meu croncănit, o să fie sur
Căci de aici o să mi-l audă lumea.
CITEȘTI
Adânc Ocean
PoetryCa într-o zi toridă de vară pe plajă, bălăcindu-ne în apă, valurile ne plesnesc si ne dărâmă. Precum valurile minții sunt exprimate în diferite moduri, ale mele sunt exprimate prin poezie. "Adânc Ocean" este catalogul meu de sentimente, jurnalul de...
