Adânc Ocean

M-ai iubit

Încă din începuturi, ale timpului uitat

M-ai surprins și m-ai băgat 

Într-un ciclu de vorbă goală

În care discutam ce ne fierbea în oală.

Timp mult de atunci a trecut 

Și între timp m-a copleșit

Un sentiment ce mi-a plăcut

Un gând de drag îndrăgostit

Într-o zi ceva dubios

Din duios

Am ajuns mânios

Și din mânios, iar amoros

Dorul meu, amar blestem ce m-a cuprins

Că am greșit sau a pierit

Focul meu din inimă, repede parcă a fugit

Dar te-ai întors și mi l-ai aprins.

Tu ființă ciudată și neînteleasă

Îți scriu aceste foi ca să te aduc

În lumea mea cu flori

Unde tu imi aduci fiori.

Unde tu îmi alini setea

Și îmi alungi tristețea

Tărâm unde tu îmi ești soarele

Ce-mi ține sufletul curat

Cu glasul tău duios

Cu un sfânt alin misterios

Un gând prețios

Mă doboară iar mlădios

Sentiment ce-i reciproc, un sărut serios

Un nume demn de rostit

O iubire ca-n povești , un cerc vicios

Un gând ce greu dispare și nu e irosit

Ai simțit la fel ca mine, muritor de rând

Cât de des te port în gând

Și cât mă vrei aproape de tine

Prin văi și serpentine.

Te iubesc până-n lună și-napoi

Și-ți cer să fim doar noi doi

În al nostru loc subtil

Unde ne vom iubi umil

Și o să te adorm iubirea mea 

Ca un prunc ce și-a pierdut puterea.

Și te voi iubi scumpa mea

Ca cea ce mi-a dăruit lumea.

Șă nu mă uiți iubirea mea

Căci mi-ar fi cumplit 

Să-mi lași lumea

Știind că m-ai iubit.