Aventuri prin multivers 2. Schimbarea

O ZI OBIȘNUITĂ

Pov. Keit

Au trecut câteva săptămâni de când eu și Tord am intrat în forțele de elită ale Lenardiei, și de tot atâta timp am încercat să găsim un nume mai potrivit pentru echipă, dar nu ne-am putut pune de acord cu numele așa că nu l-am mai schimbat.

În dimineață asta m-am trezit cu o dispoziție foarte bună. Și cum nu aveam ceva planuri mai speciale, mi-am reluat rutina zilnică. Deși de data asta trebuia să îl iau și pe Tord cu mine. De ce? Pentru că nu avea ce face și probabil unele persoane s-ar fi speriat dacă l-ar vede mergând singur de capul lui, el arătând cam ca marea majoritate a persoanelor care acum o lună ne-a atacat întreaga planetă. Dar ori cum, Tord trebuia să vină cu mine pentru antrenament. Și de la o vreme antrenamentele au devenit mult mai plăcute, deoarece am început să ne antrenăm cu noua noastră echipă. Leon a fost destul de supărat când a primit veștile.

După terminarea antrenamentului m-am pregătit pentru a merge la bibliotecă, azi find joi. Am crezut că Tord nu va vrea să vină cu mine asa că nu i-am spus nimic, dar imediat cum am iesit din cameră, m-am trezit cu el la ușă.

T: - Deci ce facem acum?

- Eu urma să mă duc la bibliotecă, dar cum tu nu cred că vrei să vi cu mine poti face ce vrei.

T: - De ce crezi că nu ași vrea să vin? Și ce faci la bibliotecă?

- Păi eu merg acolo de vreo două ori pe săptămână pentru a-le citi copiilor, e o chestie pe care o fac în timpul liber.

T: - Pot veni cu tine? Oricum nu am altceva mai bun de făcut.

- Poți veni, dacă vrei. Dar vreau să te întreb ceva.

T: - Ce?

- Tu când erai la tine acasă ce făceai?

T: - Mă antrenam aproape toată ziua, tata era destul strict în privința asta, și rare ori aveam timp să mă relaxez.

- Păi acum nu mai trebuie să fie așa. Acum poți să faci ce vrei tu, atâta timp cât respecți regulile, bineînțeles.

T: - Bine, mulțumesc Keit.

- Și apropo, nu cred că antrenamentele tale erau așa de rele, deoarece eu te-am învins până la urmă.

T: - Vorbesti că Leon.

- Te rog nu mă compara cu el, a fost doar o glumă.

T: - Dacă zici tu.

Apoi ne-am îndreptat spre oraș pentru a ajunge la bibliotecă. Pe drum discutând diverse.

- Tord poate că ar trebuii să îți dai jos masca.

T: - De ce?

- Pentru că, sar putea să îi sperii pe copii sau să îi faci să creadă că ai ceva boală, deoarece nimeni de la noi de pe planetă nu poartă așa ceva.

T: - În primul rând, cred că copiii s-ar speria dacă mar vedea fără ea.

- De ce zici asta?

T: - Cum adică de ce? Doar mai văzut fără masă, zău.

- Ba nu. Nici atunci când am avut acea așa zisă petrecere în pijama cu Alex și Andy când eram pe Pământ nu ți-ai dat-o jos, și de fiecare dată când mergeam să mâncăm tu nu veneai cu noi până și atunci când am mers cu tine, Alex și Andy la restaurant în ziua aceea, ai zis că nu îți e foame acum și ai luat mâncarea la pachet, pentru mai târziu.

T: - Da bine am priceput. Dar tot ai avut ocazia să mă vezi fără ea.

- Când?

T: - Tu chiar nu îți mai amintești noaptea aceea?