Aventuri prin multivers 2. Schimbarea

NOUA MISIUNE

Pov. Keit

În ultimele zile am lucrat la noul nostru sediu. A durat o vreme. Până am scos toate lucrurile din ea, până am refăcut camerele, pentru că am vrut ca pe lângă o sală mare unde putem discuta diverse, am vrut ca fiecare să aibă o sală puțin mai mică doar pentru el. Exceptându-mă pe mine, din moment ce eu am nevoie de o cameră de 53 de metri înălțime. Oricum imediat după terminarea camerelor m-am apucat de amenajat fiecare cameră.

Prima cameră era sala de ședință. Am ales să o decorez destul de simplu. Camera era de un alb albăstrui, în centru o masă mare cu 8 scaune de jur împrejurul ei, unul pentru fiecare, iar de jur împrejurul camerei cu diverse lucruri de decorative și altele pe lângă ușile care duceau la fiecare în camera să personală. M-am hotărât că fiecare să își decorez singur camera așa că nu am făcut mare lucru prin ele. Iar după câteva săptămâni pline am terminat cu ajutorul fiecărei persoane din echipa. Am făcut chiar și inaugurarea acum câteva zile. Ba chiar am "reparat" și liftul pentru Jesper, și am făcut un nou mod de a intra în bază. În loc ca liftul să apară din pământ așa dintr-o dată, mi-am folosit putere pentru a face în așa fel ca pe peretele din spate al peșteri să apară o ușă care era dedat ușă liftului, care bineînțeles că era sub o iluzie iar codul doar risipea iluzia, dar reapărea odată ce ușile se închideau.

Trecuseră deja două luni de când am finalizat misiunea de pe Pământ, și credeam nu voi mai primii un prea curând, din moment ce durata în tre două misiuni trebuia să fie de minim șase luni, după condițiile impuse de părinții mei. Dar mare mi-a fost mirarea când am auzit că mama vrea să discute cu mine despre ceva important. La început, nu mia trecut prin minte că ar fi vrut să îmi dea o nouă misiune dar, să zicem că am avut o mare surpriză.

- Ai vrut să mă vezi, mamă?

LI: - Da, Keit. Vreu să îți zic ceva important.

- Ce?

LI: - Știu că au trecut doar două luni de la ultima ta misiune și că durata dintre misiunei, pe care am stabilit-o cu tatăl tău a fost de șase luni, am hotărât să îți dau o nouă misiune mult mai repede decât anticipai.

- Serios!

LI: - Da, dar nu vei merge singură. Vei merge alături de echipa ta.

- Super! Când, și unde?

LI: - În două săptămâni, pe Tarvis.

- Dar Tarvisul nu e una dintre planetele care au o barieră în jurul ei ?

LI: - Nu mai are. După ce cristalul de aici de pe Lenardia să spart toate celelalte cristale și-au pierdut puterea...

- Stai asta înseamnă că vă trebui să protejăm acum și planetele care aveau deja bariera?

LI: - Nu, pentru că după ce ai refăcut cristalul so repornit barieră celelalte cristale și-au recâpătat puterea. Dar cel de pe Tarvis a fost și el distrus .

- Cum ?

LI: - Nu prea știu, dar cred că o parte din forțele întunecate au ajuns pe Tarvis și au distrus cristalu.

- Am înțeles. Cred că acum ar trebui să mă duc să le spun și celorlalți veștile.

LI: - Bine atunci. Nu te mai rețin.

Apoi am plecat. În grabă mea, nu am fost prea atentă și am dat peste Mensis.

M: - Keit, care-i graba?

- Scuze Mensis dar trebuie să ajung undeva acum. Vorbim mai târziu.

M: - Stai trebuie să îți zic...

Nu am mai stat să îl ascult așa că am plecat direct către baza. Din fericire toată lumea era acolo cât ajunsesem.

O: - Zău, Keit, mai ușor.

- Nu...pot...Am...vesti...mari, am zis cu răsuflarea aproape tăiată.

T: - Da dar înainte, ia-ți puțin tim și respiră că de nu leșini aici.

- Bine...

S: - Și totuși ce e așa de important.

- Păi am primit o misiune în două săptămâni.

T(toți) : Ce!?

- Da și...

T: - Stai, stai, stai, stai... Ai primit o nouă misiune, deja?

- Nu doar eu, veniți și voi cu mine. De asta v-am chemat pe toți.

J: - Super misiune nouă. Pe ce planetă?

- Tarvis.

R: - Dar planeta aceea nu avea deja un cristal?

- Ba da dar mama a zis că barieră a căzut odată cu cea de pe Lenardia iar în timpul acela cristalul a fost distrus.

R: - Dacă barieră de pe Tarvis a căzut asta in seamă că și celelalte au căzut ?

- Da dar totul e in ordine pe celelalte planete. Poate chiar ar trebuii să o sun pe Alex să mă asigur că și Pământul e înregulă.

T: - Sigur e dacă nu te-ar fi contactat ea.

- Da, ai departe, asta sau ar fi făcut pe eroul și ar fi încercat să rezolve ea situația.

T: - Da, dar nu cred că Andy iar fi permis.

J: - Keit mai ai altceva să ne zici? Pentru că trebuie să mă duc să îmi fac bagajele dacă urmează să plecăm în două săptămâni.

- Nu doar atât.

J: - Bine atunci eu ple...

O: - Jesper nu pleci nicăieri, stai jos! Poate Keit nu mai are nimic de zis dar eu da.

J: - Bine, am priceput nu trebuie să te ambalez așa.

O: - Ok, deci dacă urmează să plecăm în două săptămâni trebuie să ne punem la punct tot programul de antrenamente și alte lucruri...

Am mai stat aproximativ câteva ore pentru ca Opal se discute cu noi. A fost destul de plictisitor ca să fiu sinceră dar ori cum. Când mă întorceam înapoi la castel pentru a merge să îmi fac bagajele, dau dinou peste Mensis.

M: - Gata? Pot să vorbesc cu tine acum?

- Da, ce e?

M: - Am vrut să te întreb dacă vrei să vi cu mine în Dragonia? Ca o mică excurisie pe un alt continent. Ce zici ?

- Stai, te întorci înapoi acolo?

M: - Da, tata a zis că trebuie să mă întorc să îmi termin antrenamentul, și m-am gândit că poate vrei să vi și tu cu mine.

- Nu pot, scuze  și eu am primit o nouă misiune, așa că nu pot.

M: - Dinou?! Dar nu au trecut doar două luni dec la ultima ta misiune?

- Da dar mama a zis că e urgent așa că trebuie să mergem.

M: - "Să mergem"? Cu cine mai mergi?

- Cu toată echipa.

M: - Vine și...

- Da Mensis vine și el, și opreștete din a fi așa de gelos zău.

M: - Nu sunt gelos!

- Da, bine, cum zici tu. Nu am chef să mă cert acum cu tine. Oricum trebuie să plec.

Tot restul zilei nu a mai vorbit cu mine. Nu știu ce are, dar de când am venit înapoi se comportă tare ciudat. Nu am prea avut tim să îmi bat capul cu asta, până la urmă aveam alte probleme acum.