Doar prieteni

Capitolul 1

Telefonul personal vibreaza de mai bine de o ora încontinu si nu apuc sa raspund.Am destul de multe apeluri ratate însa sunt mult prea ocupata în acest moment.
Noul meu client îmi cam da dureri de cap si oricât de mult ma straduiesc sa îi fac pe plac,tot gaseste câte ceva de schimbat.Ba nu îi plac corpurile de iluminat,ba ca mobilierul e prea simplu,ori culorile sunt șterse.Lucrez la acest proiect de ceva timp si nu îmi permit sa ratez șansa de a-i lua banii acestui om,mai ales ca ar trebui sa ma plateasca dublu la cât l-am suportat.
Într-un final cedez insistentelor si ridicându-ma de pe scaunul de la birou verific telefonul aflat în geanta din cuier.
Nici nu deschid bine ecranul ca pe el apare MAMA scris frumos cu litere de tipar.

-Buna draga mea,îmi spune imediat ce apas tasta de raspuns si pun telefonul la ureche.

-Buna mamă,s-a întâmplat ceva?

-De ce, trebuie sa te sun doar atânci când se întâmpla lucruri?!ma mustreaza imediat.Voiam sa vad ce mai faci,nu ai mai sunat de câteva zile si m-am îngrijorat.

De obicei vorbesc aproape zilnic cu ea,însa în ultima perioada timpul a fost împotriva mea, ajungând acasa doar noaptea târziu.

-Ai dreptate,scuza-mă.Am fost cam ocupata știi si tu,uneori....si nu apuc sa termin fraza ca mi-o i-a înainte.

-Muncești prea mult...Știu ca vrei sa le faci pe toate si sa realizezi multe dar ia-o mai încet fetița mea.Ai tot ce îți trebuie,nu duci lipsa de nimic si eu cred ca sanatatea conteaza mai mult decât banii.

-Știu ce zici mama dar nu te mai îngrijora atât.Sunt bine,ma descurc,sunt sanatoasa tun...chicotesc eu dar sunt conștienta ca asta nu o liniștește deloc.

-Te rog sa fii mai prudenta,sa manânci, sa te hidratezi si mai ales sa te odihnești,nu te juca cu asta pentru ca nu stii când cedezi si ce se mai alege de tine.

-Am foarte mare grija,promit.Si acum cred ca o sa întrerup convorbirea pentru ca mai am mult de lucrat si se face târziu dar o sa te sun din nou când ajung acasa.

-Ok,dar nu uita...spune pe un ton glumeț știind ca nu o sa revin prea curând.

-Pa mama.Te iubesc

-Pa,pa,te sarut.

Si închizând telefonul îl bag în buzunarul de la spate de data asta,însa nu apuc sa fac un pas ca acesta vibreaza din nou.

-Ce ai uitat?!zic vazând ca tot ea suna.

-Știi de ce te-am sunat de fapt?!

-Parca ziceai ca nu o faci mereu cu un scop..

O aud râzând si zâmbesc si eu.

-A venit pe la mine zilele trecute Victoria,mama lui Alexandru si era tare suparata.

-De ce,ce s-a întâplat?

-E vorba de fiul ei,a început facultatea de constructii în Bucuresti,este în ultimul an si din pacate nu a mai gasit locuri disponibile la caminul studențesc iar garsoniera în care a stat cu chirie,proprietarul a scos-o la vânzare.Stiind ca tu locuiesti singura într-un apartament atât de mare am zis ca poate poti sa îl ajuti si se poate muta la tine pentru o perioada,pâna îsi gaseste în alta parte.Îi e greu si lui cu munca si facultatea si voi a-ți fost prieteni bun pâna ai plecat.

În timp ce ascultam ce povestește mama usa biroului se deschide si Mara intra buluc cu teancul de monstre pe care i le-am cerut.

-Pune-le acolo,ma uit imediat.Nu mama,nu cu tine vorbeam.

-Ai spus ceva?!spune Mara debusolata.

-Nu ,vorbeam cu mama...zic în timp ce îi fac semn spre telefonul de la ureche.

-Îmi trebuie un raspuns imediat...

-Ok,ok,aprob cu voce tare si înainte sa iasa pe usa îi fac semn cu mâna ca o sa îl aiba într-o ora si o asigur ca ma uit peste ele...

-Bine mamă,îi voi da vestea cea buna Victoriei si sa îi spuna lui Alexandru ca poate sa vina,îți trimit numarul lui de telefon si stabiliti împreuna...zice brusc si închide apelul înainte sa apuc îi spun ca de fapt nu cu ea vorbeam.

Si uite-ma în situația în care trebuie sa fac loc în apartamentul si viața mea singuratica la altcineva....