Doar prieteni

Capitolul 6

Săptămânile treceau destul de repede,nici nu apucam sa observ ca în casa mea mai locuieste cineva.
Daca nu ar fi exista si alte haine în dressing-ul din hol înafara de ale mele,nici nu mi-as da seama.Alex pleacă la birou de obicei dupa mine iar eu nu îndrazneam sa îl deranjez.Seara ajunge înaintea mea pentru ca eu stau mereu peste program si fiecare își vede de treburile lui,doar uneori avem dispozitia necesara sa mai ramân la câte o discuție scurta,când nu suntem prea obosiți.În weekend-uri el plecat uneori la Târgoviște iar eu îmi pierd timpul facând schițe în Autocad.Sunt îngropata în proiecte pâna peste cap si muncesc aproape de epuizare.

Cu Vlad abea daca mă mai văd.În ultima perioada este mai mereu plecat din țara deoarece a dorit sa intre pe piața din Italia si si-a deschis un nou sediu la Milano, pâna se va pune la punct cu toate cred ca va face naveta.Cu atât mai bine pentru ca oricum timpul nu îmi permitea sa ne întâlnim prea des.
Viața mea este un haos total în acest moment si nu știu când o sa încep sa ma potolesc,vorba lu' mama,poate doar atunci când o sa pic lata, la propriu.

Este deja ora 21:30 si eu abea urc în masina sa ma duc spre casa.Ma simt amețită iar picioare îmi zvâcnesc de la cât am stat pe tocutile înalte.Azi am prezentat câteva proiecte clientilor care m-au vizitat la birou,am avut o ședinta cu ceilalți arhitecți din firma si cu restul colaboratorilor.Încerc sa le pun pe toate la punct si sa îmi iau o binemetitata pauza sau cel puțin sa o las mai moale.
Când ajung acasa,descui ușa si înca din hol ma izbește un miros placut de mâncare delicoasa.Stomacul începe sa protesteze zgomotos si abea acum îmi dau seama ca azi am "mâncat" doar cafea si ce am apucat sa mai iau în fuga de pe platourile din pauza de la ședinlța.

-Hei buna,zice Alex care sta în fata plitei la bustul gol si cu un prosop de bucatarie ce îi atârna pe umer.

Ma holbez la el armirându-i fizicul de invidiat.Parca l-aș fi vazut pe Cedrik Lorenzen la mine în bucatarie.Ce naiba,suntem prieteni si nu am alte gânduri da pâna la urma sunt si eu femeie iar ce este frumos si lui Dumnezeu îi place.Îmi șterg bala imaginara din colțul gurii si ma opresc în dreptul lui.

-Ce faci bun aici,îmi e o foame de lup...spun încercând sa privesc peste umarul lui la tigaia aburinda.

-Îmi imaginam,de aceea am si îndraznit.Fac niște creveți în sos de vin alb si garnitura de orez cu legume.

-Hmmmm suna bine,îmi lasa gura apa.

-Nu mai dureaza mult,poți sa te duci sa faci un dus,te schimbi si între timp așez eu masa.

-Mulțumesc,zic vrând sa îi arat aprecierea mea.Revin imediat.

Si în cea mai mare viteza parasesc bucataria si intru direct în camera,apoi în baie.Îmi arunc hainele de pe mine în
coșul de rufe,îmi prind parul într-un coc dezordonat si fac rapid un dus.Dupa ce termin cu tot ritualul,îmi pun o pereche de pantaloni destul de scurti,un top decoltat din bumbac si ies cu gândul la delicioșii creveți.Inițial ochii mei au zburat la masa de bar însa era goala.În schimb masa din living era frumos asezata,cu lumânarile aprinse, cele doua farfurii care emanau un miros apetisant,doua pahare de cristal si o sticle de Prosecco.Era tot ce îmi trebuia...

Am mâncat în liniște,nici daca voiam nu puteam sa vorbesc la cât de bun era totul.Alex ma privea multumit.

-A fost demențial.

-Ma bucur ca ti-au placut,spune în timp ce deschide sticla.

Toarna în pahare apoi îmi întinde unul.Îl ciocnesc de a lui si beau pe saturate.
Îl vad ca i-a o gura apoi se ridica si începe sa strânga masa.