Devil's assistant

1

Cafeaua, care cândva îi potolea starea de agitație, acum nu-și mai făcea efectul. De obicei, după primele guri de cafea, pe Taehyung îl lovea un val de energie ce-l punea imediat la muncă, asta explicând ultimele săptămâni în care, aproape că trăise numai din această băutură. Însă poate că era timpul să revină la a bea doar o cană pe zi deoarece nici inima sa nu mai suporta atâta.

Ținea mâna dreaptă pe toarta cănii, având privirea ațintită asupra calculatorului și bătea din picior agitat. Primise un mail pe care îl citise de câteva ori pentru a-l înțelege, deși nici acum nu-și putea da seama ce putea însemna.

Îl mai citi o dată, moment în care cineva bătu în ușa biroului său.

— Intră! spuse fără să privească pe deasupra ecranului la cel care își făcu apariția înăuntru.

— Ce mai faci, șefu'?

Taehyung mormăi un „bine" și reciti mail-ul, încercând să-și dea seama din partea cui venea.

De la:

Către:

Tic-tac!

Timpul se scurge și nu ai controlul asupra sa. Gândește-te bine la propunerea mea pentru că atunci când voi veni după tine, nu vom mai sta la taclale.

O zi încărcată îți doresc,

D.

Următoarele cuvinte ale celui care intrase în biroul său trecură pe lângă urechile lui Taehyung, astfel că respectivul își flutură mâna în dreptul feței lui pentru a-l aduce la realitate.

Însă care realitate? Taehyung nu mai știa pe care o trăia, iar concluzia pe care o trase după ce citise mail-ul pentru ultima dată îl purtase cu câteva seri în urmă, la discuția pe care o avusese cu... cineva. Cineva sau ceva, nu era sigur. Își amintea de acea seară ca de un vis avut cu mult timp în urmă. Cele câteva zile trecuseră rapid, iar după slujba de duminică chiar nu mai simțise nicio dorință de a se interesa de cele întâmplate.

În prezent trebuia să se concentreze pe muncă și pe datoriile pe care trebuia să le achite, și încă repede.

Taehyung oftă, trecându-și o mână peste față bulversat.

Știa ce era mai important, dar cât de mult? Cât de mult știa?

Sau cât de puțin?

— Ce s-a întâmplat? Pari... abătut.

Taehyung își îndreptă atenția către Park Jimin, secretarul acestuia care deja se așeză pe canapeaua din biroul său. Își trecu picior peste picior, adoptând o poziție relaxată în ciuda stării pe care o observase la șeful său.

După părerea bărbatului, nu exista situație care să nu poată fi rezolvată cu niște pui și bere. Amintindu-și asta, lui Taehyung i se făcu foame.

Luă cana de cafea în mână și bău. Nu mai era la fel de caldă ca atunci când o primise. Se întrebă dacă să-i ceară lui Park alta, dar alungă repede gândul. Prea multă cafea nu-i făcea bine.

— Ia asta de aici! spuse, întinzând cana spre secretar, deasupra calculatorului.

Secretarul său se ridică și ajunse din câțiva pași repezi la el, luând cana și privindu-l circumspect.

— Ție îți place cafeaua. O bei chiar și când e rece. Ce s-a întâmplat?

Era a doua oară când îi punea această întrebare, dar Taehyung nu-i oferi un răspuns nici acum.

— Nimic. Du cana și comandă niște pui prăjit. Mi-e foame.

Secretarul îi oferi aceeași privire, dar nu-i mai spuse nimic și plecă. Când se întoarse, o făcu cu promisiunea puiului ce va sosi și o cană de ceai aburind.