Devil's assistant

2

Atmosfera din bucătărie era una sufocantă chiar dacă pe fundal se auzea una din melodiile k-pop ascultate de Jimin. Piesa se afla printre preferatele sale și găsise momentul respectiv unul numai bun pentru a o asculta. Mobilul se afla pe marginea mesei, iar el îi pregătea un ceai lui Taehyung, dând din cap, semn că se bucura de muzică.

Taehyung în schimb, reuși să observe asta în ciuda faptului că nu era pe atât de bine ancorat în prezent. Acum privea în gol, undeva în dreapta lui Jimin, spre suportul cu șervețele. Îl văzu pe Jimin întinzând mâna mai sus, spre dulap, și scoțând ceva ce părea a fi unul din pachetele cu ceai ale lui Taehyung. Nu fu prea atent ca să vadă ce tip de ceai era, însă nici nu-i păsa. Cel mai bun prieten al lui putea să-i dea și otravă, că Taehyung habar n-avea pe ce lume trăia.

Încă auzea voci.

De fapt, erau mai mult gânduri pe care le urmărea ca pe un videoclip cu text apărut pe TikTok. Un timp folosise aplicația doar pentru că Jimin dorise să se facă influencer, ca apoi să ia o pauză ce s-a dovedit ulterior definitivă. Spusese că era prea mult pentru el, iar Taehyung nu înțelesese. Lui Jimin îi plăcea atenția.

Pe urmă citise câteva dintre comentariile unui videoclip și văzuse cât de răutăcioși pot fi oamenii. Îi dăduse prin cap să se uite chiar înainte ca prietenul său să șteargă tot, la fel și contul.

Pe Taehyung l-ar fi durut în cot dacă oamenii ar fi comentat.

Se întrebă dacă ar trebui să posteze niște videoclipuri motivaționale, însă ar fi ajuns curând să le dea adolescenților lecții de bun simț.

Glasul lui Jimin îl readuse la realitate, și-și dădu seama că acele gânduri nu fuseseră ale lui. Fuseseră prezentate într-un mod sugestiv, iar acum, când nu mai era în mintea sa, acel Taehyung care voia să se afișeze pe social media îi era necunoscut. El nu era așa, și de asta acele gânduri îi treziseră semne de întrebare.

— Ce naiba..., murmură, punându-și coatele pe masă. În secunda următoare Jimin îi întinse cana cu ceai fierbinte. Aburi calzi se ridicau în aer, iar el știa că nu avea chef să-și frigă limba.

— Ceai, vorbi prietenul său.

Nici măcar nu-l întrebă ce se întâmplă cu el.

Melodia preferată a lui Jimin ajunse la final, așa că începu alta, conform preferințelor lui de pe Spotify.

— Oprește muzica.

Taehyung simțea că melodia de acum îl călca pe nervi. Iar ce simțea acum nici nu-l putea uimi deoarece era cu gândul în altă parte. Nu-i era specific.

Își dădu seama mai târziu, după ce bătaia lui din picior începu să-l îngrijoreze pe Jimin.

— Ar cam fi timpul să vorbești despre ce s-a întâmplat.

— Ce? Taehyung își întoarse capul spre el, privindu-l nedumerit.

Jimin clătină din cap cu dezamăgire.

— Nu ești deloc prezent. Și nici nu-ți poți controla expresiile ca de obicei.

— Nu fac nimic.

— Ba da. Jimin luă cana sa de ceai și o duse la gură, pierdut și conversație. Ah! se fripse la limbă.

Taehyung dădu din cap spre el, zicând:

— Vezi dacă nu ești atent.

Jimin pufni.

— Ești culmea!

Tânărul începu să bată din nou din picior, și nici măcar nu era un tic. Taehyung nu avea nici un tic și nici asemenea reacții în situații de stres ori când era agitat. Nu știa ce se petrece cu el.